...meri, piersici, caiºi din Dobroieºti nu mai e! Mai puþin de trei zile ºi trei nopþi le-au trebuit concetãþenilor noºtri romi din împrejurimile Dobroieºtiului ca sã o facã sã disparã. 20 de hectare de pomi fructiferi au suferit asaltul decisiv al unei hoarde înarmate cu topoare, fierãstraie ºi drujbe, care au culcat la pãmânt pomii ºi i-au luat cu ei ca sã facã focul. Este ceva în mine care mã face sã am un sentiment vecin cu acela pe care-l ai în faþa unui câmp presãrat cu cadavre Cadavre de pomi, fãcuþi sã rodeascã, ce nu vor mai rodi niciodatã. Pentru cã niºte bezmetici, niºte demenþi, s-au pus cu topoarele ºi drujbele pe ei, într-o acþiune ce-mi evocã nãvãlirile barbare sau rãfuielile sumare dintre triburi de canibali. Ceea ce s-a întâmplat la Dobroieºti mi se pare extrem de caracteristic pentru modul în care poporul român percepe autoritatea publicã: ca pe una inexistentã! La fel cum a fost lichidatã livada din Dobroieºti (potrivit zvonului cã vine sã o ia un chinez) au fost 'împãrþite' ºi CAP-urile, dupã '90. Tot aºa au fost puse la pãmânt pãdurile din sudul Olteniei, unde acum deºertul ia locul terenurilor agricole. Când masa de oameni îºi face singurã dreptate - o dreptate vecinã cu anarhia - înseamnã cã noþiunile de justiþie, ordine publicã, respect al proprietãþii nu mai fac doi bani. S-a ajuns aici printr-un exerciþiu de mai bine de jumãtate de secol, în care, în numele proprietãþii întregului popor ºi a victoriei acestuia împotriva proprietãþii private s-a distrus pe bazã de program. Reflexul s-a încetãþenit ºi, ori de câte ori au prilejul, românii (nu mai puþin decât romii) dau iama prin ceea cred ei cã le aparþine. Întâmplarea de la Dobroieºti este un semnal de alarmã: pe fondul continuãrii lipsei de autoritate, asemenea scene se pot întâmpla nu doar în livezi, ci ºi în pieþele sau pe strãzile oraºului, în magazine, în instituþii. Livezii cu viºini îi poate lua locul, oricând, þara... |