Week-end-ul trecut a fost cel de-al doilea din acest sezon în care litoralul românesc a dat senzaþia unui teritoriu activ. Spre deosebire de vecinii noºtri de la sud, unde sezonul s-a deschis, din plin, încã de la începutul lunii mai, noi mai aºteptãm. ‚Tradiþia’ ultimilor ani deschide litoralul pe la 1 iulie ºi-l închide dupã jumãtatea lui august. Vreo ºase sãptãmâni doar stau la dispoziþia celor care vor sã se recreeze la soare ºi la mare, pe plajele strãmoºeºti. Cum de s-a scurtat în aºa hal sezonul românesc? Ce s-a întâmplat cu el? Nu sunt nostalgic, dar nu pot sã nu-mi amintesc cum, prin anii ‚70, pe când eram june reporter la ‚Informaþia Bucureºtiului’, plecam în delegaþie pe litoral încã de pe la 15 mai, sã vãd ºi sã scriu despre cum îºi reface poporul forþa de muncã în restaurantele-cantine ºi în hotelurile-dormitor de pe malul Mãrii Negre. Concediul la mare era o noþiune prezentã în viaþa mai fiecãrui român. Ceea ce se fãcea pe atunci la noi era mai degrabã un serviciu social decât turism. La preþuri pe mãsura confortului existent, valurile de turiºti mãturau conºtiincioase litoralul, din mai pânã la sfârºitul lui septembrie. Printre ei, câteva oaze privite cu jind: hotelurile care cazau turiºti strãini. Plãtitori de valutã – valutã pentru care regimul ºi-ar fi vândut ºi sufletul. Atât era aceasta de atractivã încât pachetele turistice se vindeau la preþuri derizorii. Un sejur de douã sãptãmâni, cu avion cu tot, îl costa pe ºomerul german doar vreo 300 de mãrci – mai puþin decât ar fi cheltuit stând acasã! Pe litoralul românesc el devenea rege, i se închinaru chelnerii pentru ciubucul infim, iar diriguitorii turismului fãceau sluj în faþa lui. Nu mai este aºa. Azi, turismul românesc de pe litoral nu se mai închinã în faþa vizitatorului strãin. E drept cã acesta îºi face tot mai puþin simþitã prezenþa. Azi e la preþ turistul român cu bani, care poate fi jumulit cu propriul sãu concurs. Care se dã în stambã cu orice prilej, etalându-ºi noua bogãþie. Pentru el este suficient ceea ce este ºi managerii noºtri nu-ºi mai bat capul nici sã prelungeascã sezonul ºi nici sã îmbunãtãþeascã serviciile. ÃŽn cele ºase sãptãmâni de vârf clienþii vin acum, cã n-au unde sã se ducã altundeva, ºi plãtesc cât li se cere pentru servicii pe care pe altundeva le-ar respinge viguros. Aici suntem la noi acasã ºi înghiþim, din patriotism, orice. Inclusiv decalajul care se tot mãreºte între noi ºi ceilalþi prestatori de servicii de vacanþã. |