Într-o lume ideală în care democraţia de tip clasic n-ar mai fi doar cel mai bun sistem dintre cele rele, probabil că formulele de reprezentare se vor realiza într-o manieră pe care Coaliţia Română pentru un Parlament Curat a sugerat-o în recenta sa intervenţie. Atunci vor fi suficienţi câţiva oameni de tipul doamnei Mungiu-Pippidi, adunaţi într-un conclav al înţelepţilor-iubitori-de-curăţenie, care să decidă cine să facă parte şi cine nu din forul legiuitor.Până atunci, însă, CRPC-ul va fi nevoit să se rezume la ceea ce face în prezent: să ia la puricat listele alcătuite de partide şi să spună: ăsta da, ăsta nu! Evident, într-un soi de vot consultativ, de care nu cred că cineva se aşteaptă ca partidele să ţină cont. Astfel, demonstraţia rămâne una teoretică, ea se adresează în primul rând electoratului care are deprinderea să audă şi altceva decât crede el, şi nu rămâne decât satisfacţia - platonică - legată de faptul că formaţiunea cu cei mai mulţi candidaţi pătaţi ar putea să suporte sancţiunea cuvenită, prin pierderea alegerilor.Cât timp, însă, va dăinui formula listelor, va fi greu de ştiut cât i-au tras în jos cei răi pe cei buni şi viceversa.Listele de partid sunt - o demonstrează excepţionalul interes care se manifestă în jurul lor, acum, mai mult ca niciodată - subiectul central al dezbaterii electorale. Astăzi, conform legii, partidele trebuie să depună formele finale ale listelor ce vor fi prezentate alegătorilor peste o lună. De mâine încolo, orice discuţie pe această temă va fi de prisos, viitorul parlament urmând să-i includă - în caz de atingere a pragului electoral, şi pe agreaţi şi pe contestaţi. Abia viitorul ciclu va putea să arate, mai clar, dacă demersul CRPC a fost justificat şi dacă decizia electoratului a fost una corectă. Un singur 'obstacol' mai rămâne în calea listelor şi acesta este votul din noiembrie, cel prin care românii îşi vor aş terne cum să 'doarmă' în linişte (sau în nelinişte!) în următorii patru ani!