Sãptãmâna trecutã, ºeful Autoritãþii Aeronautice, pe numlele sãu Florea Geicã, a þinut afiºul de presã cu douã teme: veniturile uluitoare pe care le realizeazã cumulând leafã, pensie, bonusuri ºi colaborãri, ºi îndemânarea cu care a reuºit sã scoatã o aeronavã TAROM de pe pista aeroportului din Istanbul ºi sã o împotmoleascã în noroi.
Trebuie sã recunoaºteþi cã nu e o performanþã la îndemâna oricui: din câte îmi amintesc eu, ultima ispravã de acest gen îi aparþine unui alt pilot faimos al TAROM-ului, Ijacu, cel care a mãturat cu o aripã pista de la Otopeni, într-un zbor de probã cu avionul prezidenþial, prin 1991, ocazie cu care aparatul, în valoare de multe zeci de milioane de dolari a fost scos din uz.
Ijacu era însã angajatului TAROM-ului, pe când Geicã nu este. El piloteazã, dacã ar fi sã-l credem pe cuvânt, doar pentru a-ºi menþine abilitãþile ºi licenþa, nu pentru bani. Din aceleaºi motive piloteazã ºi avioane ale Blue Air, ambele companii fiind sub controlul direct al AACR. Desigur, dlui Geicã i s-ar putea refuza solicitãrile, dar cum e un pilot foarte bun, nimeni nu se gândeºte la aºa ceva.
Ei bine, nu numai companiile controlate de AACR nu se pun cu dl Geicã. N-o face nici mãcar cea care, teoretic, îl controleazã pe dânsul: Ministerul Transporturilor. Pentru cã dl Geicã se considerã total autonom ºi face orice-i trãzneºte prin cap, fãrã ca cineva din subordinea dlui ministru Orban sã crâcneascã. Nu crâcneºte nici chiar ministrul Orban, care, dacã ar fi avut tãria necesarã, ar fi trebuit de mult sã-l dea afarã pe dl Geicã ºi sã facã puþinã ordine la Autoritate.
Ideea este cã într-o instituþie a statului, un slujitor al statului face ce vrea: vrea sã se angajeze propriul consilier? O face! Vrea sã ia ºi pensie ºi leafã? Le ia pe amândouã! Vrea sã-ºi angajeze rudele apropiate, fini ºi cumetri în slujbe bine plãtite? Îi angajeazã. Dl Geicã este prototipul unui anume slujbaº român, pe care-l întâlnim în nenumãrate instituþii ale statului. El este produsul haosului ºi al lipsei de autoritate care domnesc în aceste instituþii. Este rezultatul complicitãþilor dubioase, care merg pânã la forme pe care legea ar trebui sã le pedepseascã aspru. Pentru cã din beneficiile exorbitante pe care le realizeazã un astfel de slujbaº, un procent se duce ºi se împarte între cei responsabili pe linie ierarhicã, care au astfel un motiv serios sã nu intervinã ºi sã tolereze acest dezmãþ. Nu mã refer aici la dl Geicã care poate cã este un amploiat cinst, care doar a scãpat niþel hãþurile. Mã refer la toatã droaia de slujbaºi care-ºi fac mendrele ºi creazã sumedenie de gãuri negre prin care se scurg banii din care s-ar putea mãri salariile profesorilor, fãrã ca Tãriceanu sã mai aibã parte de migrenele pe care i le produce acest subiect.
Aparatul de stat este cam cum este în fotbal: un fel de ligã a ºmecherilor ºi învârtiþilor de orice soi, care funcþioneazã pe baza complicitãþii ºi a ºpãgilor, nu a regulilor ºi a legilor.