Săptămâna trecută, şeful Autorităţii Aeronautice, pe numlele său Florea Geică, a ţinut afişul de presă cu două teme: veniturile uluitoare pe care le realizează cumulând leafă, pensie, bonusuri şi colaborări, şi îndemânarea cu care a reuşit să scoată o aeronavă TAROM de pe pista aeroportului din Istanbul şi să o împotmolească în noroi.

Trebuie să recunoaşteţi că nu e o performanţă la îndemâna oricui: din câte îmi amintesc eu, ultima ispravă de acest gen îi aparţine unui alt pilot faimos al TAROM-ului, Ijacu, cel care a măturat cu o aripă pista de la Otopeni, într-un zbor de probă cu avionul prezidenţial, prin 1991, ocazie cu care aparatul, în valoare de multe zeci de milioane de dolari a fost scos din uz.

Ijacu era însă angajatului TAROM-ului, pe când Geică nu este. El pilotează, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, doar pentru a-şi menţine abilităţile şi licenţa, nu pentru bani. Din aceleaşi motive pilotează şi avioane ale Blue Air, ambele companii fiind sub controlul direct al AACR. Desigur, dlui Geică i s-ar putea refuza solicitările, dar cum e un pilot foarte bun, nimeni nu se gândeşte la aşa ceva.

Ei bine, nu numai companiile controlate de AACR nu se pun cu dl Geică. N-o face nici măcar cea care, teoretic, îl controlează pe dânsul: Ministerul Transporturilor. Pentru că dl Geică se consideră total autonom şi face orice-i trăzneşte prin cap, fără ca cineva din subordinea dlui ministru Orban să crâcnească. Nu crâcneşte nici chiar ministrul Orban, care, dacă ar fi avut tăria necesară, ar fi trebuit de mult să-l dea afară pe dl Geică şi să facă puţină ordine la Autoritate.

Ideea este că într-o instituţie a statului, un slujitor al statului face ce vrea: vrea să se angajeze propriul consilier? O face! Vrea să ia şi pensie şi leafă? Le ia pe amândouă! Vrea să-şi angajeze rudele apropiate, fini şi cumetri în slujbe bine plătite? Îi angajează. Dl Geică este prototipul unui anume slujbaş român, pe care-l întâlnim în nenumărate instituţii ale statului. El este produsul haosului şi al lipsei de autoritate care domnesc în aceste instituţii. Este rezultatul complicităţilor dubioase, care merg până la forme pe care legea ar trebui să le pedepsească aspru. Pentru că din beneficiile exorbitante pe care le realizează un astfel de slujbaş, un procent se duce şi se împarte între cei responsabili pe linie ierarhică, care au astfel un motiv serios să nu intervină şi să tolereze acest dezmăţ. Nu mă refer aici la dl Geică care poate că este un amploiat cinst, care doar a scăpat niţel hăţurile. Mă refer la toată droaia de slujbaşi care-şi fac mendrele şi crează sumedenie de găuri negre prin care se scurg banii din care s-ar putea mări salariile profesorilor, fără ca Tăriceanu să mai aibă parte de migrenele pe care i le produce acest subiect.

Aparatul de stat este cam cum este în fotbal: un fel de ligă a şmecherilor şi învârtiţilor de orice soi, care funcţionează pe baza complicităţii şi a şpăgilor, nu a regulilor şi a legilor.