Scãpat, finalmente, de grija anticipatelor, premierul Tãriceanu ºi-a petrecut week-endul la malul mãrii, în apartamentul sãu (de bloc) de la Nãvodari, unde i-a reparat motocicleta fiului cel mare, a fãcut ordine în casã, s-a plimbat pe plajã amestecându-se printre oamenii ''normali''. Cine l-a vãzut, a remarcat la el o descãrcare de povara ultimelor ºase luni, o eliberare pe care pãrea cã ºi-o doreºte.Cãlin Popescu Tãriceanu, dupã pãrerea mea, nu ºi-a dorit funcþiile ºi responsabilitãþile pe care le-a avut în ultimul an. Structural, el nu este un om de aparat, un activist. Are mai mult trãsãturile unui om liber, obiºnuit sã asume sau sã renunþe la acele lucruri care nu îi conferã confortul la care þine.
Pentru el politica a fost, mai degrabã, un hobby sau paleativ care uneori l-a ajutat în afaceri iar alteori l-a incomodat. Primul sã experiment executiv n-a fost un succes. Ba din contrã. Funcþia de ministru al Industriei ºi Comerþului a pãrut sã-i depãºeascã, la vremea respectivã, capacitãþile manageriale de tip executiv. Dealtfel, a ºi fãcut parte din primul val de remaniere, dupã o carierã ministerialã de-a dreptul meteoricã.
Mult mai bine s-a descurcat dl Tãriceanu în afaceri, unde a reuºit sã-ºi construiascã un business solid cu consecinþe directe în topul milionarilor. El rãmâne, cel mai bogat (cu acte) premier dintre cei care s-au succedat pânã acum pe la Palatul Victoria ºi, cu siguranþã, cel mai bogat membru al actualei formule executive.Cum spuneam, dl Tãriceanu, n-a pãrut prea afectat de decizia pe care - spun gurile rele - ar fi fost nevoit sã o ia. Ba din contrã. ªi pentru asta existã douã explicaþii.
Prima, cã s-ar fi sãturat de aventura executivã. De atitudinea supusã faþã de impetuosul sãu ºef de la Cotroceni. De hachiþele cu dus ºi întors ale acestuia. De constrângerile guvernamentale care te obligã, în loc sã te plimbi cu Porsche-ul la Snagov sau cu motocicleta la ªosea, sã te încalþi în cizme de cauciuc ºi sã baþi coclaurii inundaþi de viituri, ascultând reproºuri ºi întrebãri incomode. De disputele interminabile dintre membrii partidului sãu, tot mai enervat de agresiunile membrilor partidului lui Bãsescu ºi de tupeul acestora.
Cea de-a doua explicaþie ar putea consta în versiunea oficialã a demisiei: saturarea de hãrþuielile reminescenþelor pesediste ºi de ºantajele aliaþilor minoritari, permanenta târguialã pe posturi ºi grija de a nu-þi lipsi parlamentarii la vot. ªi în convingerea cã suportul popular este atât de puternic încât alegerile nu vor constitui decât o formalitate în obþinerea unei majoritãþi confortabile care sã aducã dupã sine ºi rezolvarea problemei preºedinþilor Camerelor ºi a atitudinii CSM-ului sau a Curþii Constituþionale.
Pentru prima variantã existã soluþia unui alt premier, pe care Bãsescu îl va trage la sorþi între Stolojan (care e, totuºi, liberal) ºi Blaga. Pentru cea de-a doua soluþie e tot Tãriceanu - ºi atunci liniºtea dinaintea furtunii a premierului pare explicabilã.
Singurul element care iese din calcul este reacþia realã a electoratului faþã de aceastã schimbare intempestivã care-l cheamã din nou la urne în plin sezon de scumpiri ºi catastrofe naturale.
|