Strategia aplicată de „cea mai cuprinzătoare alianţă politică” postdecembristă a fost cea a votului negativ: nu-l votaţi pe Băsescu! – a fost cuvântul de ordine al social-democraţilor, liberalilor, maghiarilor, peremiştilor şi penegiştilor. Nimeni nu s-a obosit prea tare pentru a prezenta calităţile prin care candidatul lor ar putea să fi considerat mai bun. Mircea Geoană a rămas pe tot parcursul campaniei un surogat de candidat, nu unul autentic. Au contat în această opinie limitele proprii ale candidatului, care n-a putut ascunde neadecvarea sa pe anumite paliere, scoasă în evidenţă şi de prestaţiile sub aşteptări de la confruntările directe, dar şi incapacitatea – cronică -  de coordonare de care dau dovadă la noi coaliţiile. Într-un fel s-a repetat episodul de la suspendarea preşedintelui Băsescu când o alianţă la fel de cuprinzătoare n-a reuşit să obţină la urne ceea ce decisese în Parlament. În faţa unui partid disciplinat, pus cu spatele  la zid şi obligat să recurgă la orice procedee pentru a supravieţui liderului său, alianţa a pierdut. Şi a făcut-o într-un  mod lamentabil, zicând „hop” înainte să treacă puntea, gest de o imprudenţă epică, pentru care viitorul preşedinte nu va ezita să-i „calce în picioare” – la modul figurat, evident, pe liderii săi, deveniţi inamici personali. „Românii” lui Traian Băsescu i-au învins, deci, pe „românii” lui Geoană şi Antonescu. I-au învins într-o competiţie în care s-au folosit o sumedenie de mijloace incorecte – majoritatea, se pare, de către organizatorii scrutinului – deşi nu acesta a fost motivul decisiv. Un scrutin poate fi alterat, dar nu poate fi decis prin furt. El a fost decis, în ultimul rând, de hiper – activismul partidului lui Traian Băsescu, care nu a lăsat nimic la întâmplare. Pe lângă efortul economic substanţial (sumele puse în joc de campanie sfidează criza!) responsabilii PDL au dinamizat prin varii mijloace electoratul altor partide. Iar cea mai eficientă acţiune a fost aceea promovată în diasporă – cea care a făcut practic diferenţa şi unde Băsescu a câştigat alegerile: din cele 150 000 de voturi de acolo, Băsescu a obţinut de trei ori mai multe decât Geoană.

În spiritul democraţiei, victoria lui Traian Băsescu trebuie salutată. Cel mai bun – cel pe care un electorat determinat l-a considerat, până la proba contrarie, mai bun – se va (re)instala la Cotroceni pentru următorii cinci ani. Din păcate primele semne a ceea ce va urma nu sunt încurajatoare: criza politică, criză care, în contextul actual, capătă o nouă dimensiune.