Strategia aplicatã de „cea mai cuprinzãtoare alianþã politicã” postdecembristã a fost cea a votului negativ: nu-l votaþi pe Bãsescu! – a fost cuvântul de ordine al social-democraþilor, liberalilor, maghiarilor, peremiºtilor ºi penegiºtilor. Nimeni nu s-a obosit prea tare pentru a prezenta calitãþile prin care candidatul lor ar putea sã fi considerat mai bun. Mircea Geoanã a rãmas pe tot parcursul campaniei un surogat de candidat, nu unul autentic. Au contat în aceastã opinie limitele proprii ale candidatului, care n-a putut ascunde neadecvarea sa pe anumite paliere, scoasã în evidenþã ºi de prestaþiile sub aºteptãri de la confruntãrile directe, dar ºi incapacitatea – cronicã - de coordonare de care dau dovadã la noi coaliþiile. ÃŽntr-un fel s-a repetat episodul de la suspendarea preºedintelui Bãsescu când o alianþã la fel de cuprinzãtoare n-a reuºit sã obþinã la urne ceea ce decisese în Parlament. ÃŽn faþa unui partid disciplinat, pus cu spatele la zid ºi obligat sã recurgã la orice procedee pentru a supravieþui liderului sãu, alianþa a pierdut. ªi a fãcut-o într-un mod lamentabil, zicând „hop” înainte sã treacã puntea, gest de o imprudenþã epicã, pentru care viitorul preºedinte nu va ezita sã-i „calce în picioare” – la modul figurat, evident, pe liderii sãi, deveniþi inamici personali. „Românii” lui Traian Bãsescu i-au învins, deci, pe „românii” lui Geoanã ºi Antonescu. I-au învins într-o competiþie în care s-au folosit o sumedenie de mijloace incorecte – majoritatea, se pare, de cãtre organizatorii scrutinului – deºi nu acesta a fost motivul decisiv. Un scrutin poate fi alterat, dar nu poate fi decis prin furt. El a fost decis, în ultimul rând, de hiper – activismul partidului lui Traian Bãsescu, care nu a lãsat nimic la întâmplare. Pe lângã efortul economic substanþial (sumele puse în joc de campanie sfideazã criza!) responsabilii PDL au dinamizat prin varii mijloace electoratul altor partide. Iar cea mai eficientã acþiune a fost aceea promovatã în diasporã – cea care a fãcut practic diferenþa ºi unde Bãsescu a câºtigat alegerile: din cele 150 000 de voturi de acolo, Bãsescu a obþinut de trei ori mai multe decât Geoanã.
ÃŽn spiritul democraþiei, victoria lui Traian Bãsescu trebuie salutatã. Cel mai bun – cel pe care un electorat determinat l-a considerat, pânã la proba contrarie, mai bun – se va (re)instala la Cotroceni pentru urmãtorii cinci ani. Din pãcate primele semne a ceea ce va urma nu sunt încurajatoare: criza politicã, crizã care, în contextul actual, capãtã o nouã dimensiune. |