ªpaga este un sport naþional care s-a derulat în umbra vieþii publice, având însã notorietatea sa certã, campionatele ºi campionii sãi, chiar ºi cifra de afaceri care adeseori a concurat valori din unele ramuri ale economiei naþionale. Þinutã în frâu, oarecum, de miza redusã (cât sã câºtigi, în comunism, nu era problema - problema era ce puteai sã faci cu banii, mai ales cei iliciþi), cât ºi de stricteþea controlului (securitatea, atunci când nu era parte interesatã, cenzura cu stricteþe bursa neagrã) înainte de '89, ºpaga a cunoscut o veritabilã înflorire dupã. A concurat ºi mai concureazã economia naþionalã, ca una dintre componentele de bazã ale economiei subterane ºi cunoaºte o mare diversitate de forme ºi de domenii în care regleazã, în interesul grupãrilor implicate, procese pe care statul nu mai reuºeºte, neavând nici instrumentele legale necesare ºi nici autoritatea. Datorãm ºansa negeneralizãrii acestui cancer nu instituþiilor abilitate, ci presei ºi unei pãrþi a societãþii civile. În ciuda unor interese specifice centrifuge, presa, în ansamblul sãu, s-a dovedit ºi se dovedeºte un regulator sensibil al corupþiei. Semnalele sale au obligat, nu odatã, poliþia ºi justiþia sã intervinã ºi sã sancþioneze manifestãri flagrante, unele aducând atingeri chiar siguranþei naþionale. Dincolo de acest aspect, nu este pentru nimeni un secret cã nici chiar mass-media nu a scãpat flagelului. ªi în presã existã oameni necinstiþi, ºi în presã unii doresc sã-ºi atingã scopurile cu orice preþ, marile diversiuni sunt montate ºi propulsate prin presã. Niciodatã însã, ca pânã acum, în iniþiativele comerciale având drept vehicul presa, invitaþia ºi promovarea incorectitudinii n-a fost atât de vãditã, atât de "pe faþã". Publicaþii ºi posturi îºi propun fãrã nici o jenã sã dea "liber la ºpagã", ca o formã de protest - probabil - faþã de cei care n-o zic, dar o fac. ªi faþã de o societate, în general, care mai are naivitatea sã creadã în cinste ºi în corectitudine. |