Darul de Moş Nicolae pe care Banca Naţională l-a oferit românilor, este un cadou otrăvit.  Într-o ţară în care inflaţia şi-aşa e abia ţinută în frâu, apariţia unei bancnote de o asemenea valoare nu face altceva decât să confirme cursul - deocamdată ireversibil - al degradării economice.  Cu cât banii aflaţi pe piaţă sunt mai mulţi, cu atât valoarea lor e mai unică - iată un adevăr pentru care nu trebuie să fii absolvent de ASE ca să-l pricepi.  De aceea, declaraţiile guvernatorului Isărescu şi ale ministrului Tănăsescu, susţinuţi de un cor de artişti din subordine, cum că apariţia milionului nu generează inflaţia, e o gogoaşă.  Cum să nu genereze?  Zona financiară e una dintre cele mai sensibile, în care factorul psihologic joacă un rol important.  Alimentată de condiţiile obiective ale economiei, psihologia publică va lucra pe această temă şi nu va trece mult până când consecinţele intrării pe piaţă a noii bancnote se vor vedea cu ochiul liber.  Milionul, care era încă o valoare "intangibilă", devine deodată mai accesibil şi mai puţin impresionant.  Teancul de bancnote cu care oameni se vor întoarce de la casierie în ziua de leafă va fi şi el mai mic şi, insuficienţei lor nominale li se va adăuga şi o insatisfacţie emoţională.  Viteza cu care vor ieşi din buzunare milionale pentru cumpărăturile şi serviciile de primă necesitate va spori o stare de nemulţumire evidentă la nivelul de jos al societăţii.  Pe de altă parte, producătorii nu vor ezita să rotunjească preţurile spre nivelul bancnotelor. N-am prea înţeles care a fost raţiunea introducerii bancnotei de un milion, în plină discuţie pe marginea "leului greu".  O explicaţie ar putea sta în nevoia sporită de numerar din perioada sărbătorilor de iarnă.  Poate, însă, această nevoie să justifice cheltuielile legate de producţia efectivă a noii bancnote?  Cât despre costurile colaterale, ce să mai vorbim.