Laszlo Tokes a fost transformat dintr-un modest prelat reformat în ditamai episcopul, de confuzia majorã care s-a instalat în România dupã Revoluþie. Departe de a fi fost un disident în adevãratul sens al cuvântului - adicã un opozant al sistemului - Tokes era un simplu agitator naþionalist, plasat ca orice 'român' imparþial, pe mai multe state de platã, calitate în care a ºi decis Securitatea sã-l transfere din Timiºoara. Oamenii nu ºtiau însã aceste lucruri ºi au fãcut zid în faþa unui om pe care-l credeau nedreptãþit. Un zid care s-a transformat în flacãrã ºi care a inflamat apoi o întreagã þarã. Propulsat în avanscenã, ca un erou al Revoluþiei, Tokes s-a lepãdat curând de aceastã hainã ce nu-i venea bine. ªi a îmbrãcat-o pe cea a activistului naþionalist, profitând de turbulenþele peisajului, ºi devenind, în virtutea jertfei patriotice, preºedinte de onoare al organizaþiei culturale, dar cu puternice propensiuni politice, a maghiarilor. Faptul cã, între timp, pentru merite prea puþin umenice, devenise ºi episcop reformat, l-a ajutat sã agite spiritele într-o manierã care avea sã-i devinã proprie. Din urmã cu zece ani, de când a devenit preºedinte de onoare, ºi pânã deunãzi, când a încetat ºi scriptic sã mai fie aºa ceva, Tokes a fãcut un munte de deservicii organizaþiei politice a maghiarilor ºi maghiarilor înºiºi. El a fost cel care a dat tonul exceselor naþionaliste ºi care a zgândãrit în permanenþã orgoliul radicalilor. Efortul constructiv al moderaþilor din UDMR, care s-au aliat cu formaþiunile aflate la putere pentru a-ºi atinge cu mai mult succes obiectivele, a fost sistematic tratat de trãdare ºi de cooperare cu duºmanul. Tokes a reuºit performanþa absurdã de a-ºi acþiona în judecatã propriul partid. Or, toate acestea trebuiau sã aibe un sfârºit. Mai devreme decât acesta. Lepãdându-se de Tokes, UDMR-ul se va putea concentra asupra altor obiective decât acela al apãrãrii împotriva celor care-l sapã din interior. |