Nu Âştiu care va fi fost motivul real pentru care sala Al. I. Cuza de la Palatul Parlamentului a fost plinĂŁ doar pe jumĂŁtate, vineri, la Forumul naĂžional pentru susĂžinerea aderĂŁrii României la Uniunea EuropeanĂŁ.  ĂŽn suita manifestĂŁrilor de acest gen iniĂžiate de preÂşedintele Iliescu, dupĂŁ cele de la Snagov, din iunie 1995 Âşi din martie 2001, aceasta ar fi trebuit sĂŁ reprezinte momentul de vârf: România este deja nominalizatĂŁ, pentru 2007 Âşi aderarea nu mai depinde decât de noi.  O oarecare pripĂŁ (iniĂžial, manifestarea trebuie sĂŁ aibe loc la Snagov, douĂŁ zile mai târziu) este probabil sĂŁ fi avut impact asupra prezenĂžei unora dintre cei care nu erau ĂŽn stand-by (ex-preÂşedintele Constantinescu, de exemplu, aflat ĂŽntr-un turneu prin ĂžarĂŁ).  Dar nu este un motiv suficient.  NumĂŁrul de parlamentari prezenĂži la Forum a fost redus.  Deasemenea, cel al miniÂştrilor.  Societatea civilĂŁ a fost sporadic reprezentatĂŁ, iar pentru presĂŁ evenimentul a pĂŁrut sĂŁ aibe o conotaĂžie secundarĂŁ.  SĂŁ fi intrat consensul asupra problemelor vitale ale României ĂŽn categoria subiectelor neinteresante? Cred cĂŁ, mai degrabĂŁ, este vorba despre o relaxare prematurĂŁ ĂŽn mintea multora dintre cei care trebuie sĂŁ lucreze la acest proiect.  Lehamitea de consens ascunde o veche meteahnĂŁ româneascĂŁ: aceea de a spune 'hop' ĂŽnainte de a trece pârleazul.  Anul 2007 e departe Âşi pânĂŁ la el mai e anul 2004, asupra cĂŁruia atrĂŁgea atenĂžia, pe bunĂŁ dreptate, premierul.  DacĂŁ nu vom reuÂşi sĂŁ ĂŽnchidem capitolele de negociere pânĂŁ la mijlocul anului viitor, ne aÂşteaptĂŁ momente grele.  ExstĂŁ pericolul real sĂŁ fim nevoiĂži sĂŁ reluĂŁm de la capĂŁt ĂŽntregul proces, ĂŽn compania a 24 de membri, ĂŽn loc de 16, situaĂžie ĂŽn care punctele de vedere ĂŽn legĂŁturĂŁ cu lĂŁrgirea Uniunii vor putea fi mult mai nuanĂžate Âşi mai 'exigente'.  Iar orizontul 2007 se va prelungi, inevitabil spre deceniul urmĂŁtor - situaĂžie ĂŽn care rĂŁbdarea Âşi ĂŽncrederea românilor vor fi greu puse la ĂŽncercare.  Acesta cred cĂŁ este pericolul 'relaxĂŁrii' de care ĂŽncepem sĂŁ dĂŁm dovadĂŁ.  Aici nu mai este vorba despre consensul pe care practica politicĂŁ comunistĂŁ l-a golit de conĂžinut, ci de capacitatea de a vedea limpede ĂŽn ce constĂŁ interesul naĂžional Âşi care sunt cele mai adecvate modalitĂŁĂži de a-l urmĂŁri.