Încerc sã evit a vedea lucrurile - ceea ce s-a întâmplat în urmã cu 17 ani - cu ochii de acum, cu ceea ce ºtim cã s-a întâmplat ºi cum s-a întâmplat. Care era atmosfera, în 21 decembrie 1989, dupã cele întâmplate la Timiºoara ºi ºtiind foarte puþine lucruri ºi într-o percepþie distorsionatã. Era, însã, limpede un lucru: niciodatã pânã atunci regimul comunist din România nu fusese supus unei încercãri atât de viguroase, atât de incredibile. Simplul fapt al unei revolte în masã pãrea de neconceput, în condiþiile în care sistemul însuºi era unul represiv, perfecþionat în a preveni ºi împiedica orice formã de opoziþie. În timp ce în jurul României se prãbuºeau ziduri ale totalitarismului, Congresul al-XIV-lea al partidului comunist pãruse sã punã cruce oricãror speranþe, perpetuând la infinit o formã de dictaturã împotriva cãreia pãrea sã nu existe antidot. ªi, totuºi, la Timiºoara, avusese loc incredibilul: oamenii se împotriviserã sistemului, cu o hotãrâre explicabilã doar prin lipsa de reguli a unor astfel de evenimente. Ecoul represiunii amplificase datele prin cutia de rezonanþã a posturilor de radio cu tradiþie în ascultarea 'subversivã' ºi se vorbea, în ºoaptã, bineînþeles, despre un numãr incredibil de victime rezultate dintr-un mãcel iraþional. Parcã spre a nu acorda evenimentelor importanþã, Ceauºescu plecase în Iran, pentru a se întâlni amical cu cei care-l rãsturnaserã cu zece ani în urmã pe prietenul sãu, sahinºahul, lãsându-ºi 'locotenenþii' sã rezolve problema. În seara întoarcerii din Iran, într-o ieºire la rampã fãrã precedent, Ceauºescu îi atinsese pe câþiva dintre membrii CPEX în faþa camerelor TV, denunþând acþiunea 'agenturilor' ºi a forþelor duºmane ºi duºmãnoase. Apoi, în aceeaºi manierã ruptã de realitate, organizase mitingul din Piaþa Palatului, cel care avea sã fie detonatorul cursului ireversibil al lucurilor... Deºi istoria nu se face cu 'dacã', sã încercãm sã ne imaginãm ce s-ar fi întâmplat dacã represiunea ar fi fost eficientã? Dacã mitingul atent regizat l-ar fi mandatat public sã lupte împotriva agenturilor pe Ceauºescu? Dacã în loc sã erupã într-un admirabil efort de eliberare, mulþimea s-ar fi întors cuminte acasã... A fost, cu adevãrat, prima ºi definitiva condamnare a comunismului, chiar dacã oamenilor nu le era prea clar faptul cã vor putea sã scape, cu adevãrat, de teroarea ideologicã ºi adesea fizicã pe care o exercitase vreme de aproape o jumãtate de secol, comunismul de import. Din evenimentele complexe, imposibil de regizat, a rezultat factorul ce a caracterizat pentru o lungã perioadã, viaþa politicã româneascã: legitimitatea. Participarea la Revoluþie, la formula sa intens mediatizatã, a constituit certificatul de garanþie al unei întregi pleiade de politicieni aflaþi în competiþie directã cu cei care, într-un fel sau altul pierduserã aceastã ocazie. A fost prima explicaþie a Pieþei Universitãþii ºi, mai apoi, a primei alternanþe democratice la guvernare. Ea rãmâne ºi astãzi un criteriu de care unii þin cu dinþii, în timp ce alþii îl resping cu hotãrâre. ªi probabil cã lucrurile nu se vor clarifica decât atunci când va dispãrea, odatã cu exponenþii sãi, aceastã nefericitã falie din societatea româneascã.