Pe vremuri, când doreai să sugerezi slăbiciunea profesională sau intelectuală a cuiva spuneai că este făcut pe puncte.  Nu-mi dau seama ce a stat la originea acestei exprimări, dar cu siguranţă că a fost ceva similar modului în care se elaborează şi se pun în funcţiune anumite legi.  Ca, spre exemplu, Codul Rutier. Codul Rutier reprezintă una dintre mostrele crase de incompetenţă şi neglijenţă a făuritorilor de legi.  Nu mă grăbesc să arunc vina asupra poliţiei de specialitate, cel puţin pentru faptul că ştiu că acolo se află oameni cu capul pe umeri şi cu o bună cunoaştere a realităţii rutiere româneşti.  Ştiu însă ce se întâmplă cu propunerile lor în comisiile de specialitate şi în plenul Camerelor Parlamentului unde toţi neaveniţii aleşi cu acte-n regulă simt nevoia să-şi dea cu părerea sau să impună modificări şi formulări dictate de o gamă foarte largă de interese.  Este un bun exerciţiu să vezi cum intră o lege în acest malaxor şi cum iese - de multe ori între cele două variante nemairezistând decât vagi asemănări. Cu Codul Rutier se ştie ce s-a întâmplat.  A fost modificat deja de câteva ori, iar ultima şedinţă de guvern a adus o noutate majoră: proiectul de sancţiuni pe puncte nu se poate aplica de la 1 august, aşa cum prevedea legea, şi se amână cu 6 luni.  Că nu se putea aplica era vizibil cu ochiul liber.  O asemenea procedură implică o logistică pe care poliţia n-o are.  Nici măcar Direcţia de Poliţie Rutieră nu are încă legăturile pe internet necesare pentru a putea comunica şi pentru a se putea integra într-un sistem.  Că am dorit să trecem de la abac direct la calculator este lăudabil.  S-a pierdut, însă, din vedere faptul că nu numai că nu avem calculatorul, dar nu avem nici priza în care să-l introducem! Rămâne răgazul acesta de 6 luni.  Pe cât puneţi pariu că nici la 1 februarie nu vor exista condiţiile necesare punerii în aplicare?