Doamna deputat Mona Muscã este o persoanã activã. Domnia sa a venit cu un interesant proiect de lege referitor la manifestãrile de cruzime faþã de animale ºi la mãsurile care se impun pentru a le eradica.
România avea mare nevoie de o asemenea lege. Aº îndrãzni sã spun, cu riscul de a apãrea ca imun la progresul ºtiinþei, cã o astfel de lege este chiar mai necesarã ºi mai urgentã decât aceea împotriva clonãrii. ªi iatã de ce: se spune, în textul amintitei legi, cã se vor interzice sacrificarea ºi consumul câinilor ºi pisicilor. Ce i-o fi venit doamnei Muscã, aºa deodatã, cu câinii ºi pisicile, care nu fac parte din meniul tradiþional al românilor? Doamna Muscã, în calitate de membru al Coaliþiei aflate la putere, simte mersul lucrurilor. Domnia sa a adulmecat spre ce ne îndreptãm. A simþit, înaintea altora, cã preparatele obiºnuite, de porc, vitã ºi oaie, vor deveni tot mai inaccesibile românilor cu bugete modeste ºi cã va exista tentaþia completãrii necesarului de proteine pe seama altor vieþuitoare, aflate mai la îndemânã. Or, numãrul de câini vagabonzi existent pe cap de locuitor oferã imaginea unui ºeptel de invidiat ºi tare m-aº mira ca unii întreprinzãtori (simpatizanþi ai Opoziþiei) sã nu-ºi fi fãcut de pe acum niscai proiecte în acest sens, proiecte cãrora iniþiativa doamnei Muscã le dã o loviturã mortalã.
Legea contra cruzimii faþã de animale este o lege necesarã, care þine de civilizaþie. Ce ne facem însã cu cruzimea faþã de oameni? Nici un partid nu ºi-a propus încã sã aibã o iniþiativã în acest sens: oprirea agresiunilor împotriva populaþiei! Într-un astfel de act normativ, privarea omului de cãldurã, hranã ºi alte necesitãþi vitale ar trebui pedepsitã cu ani grei de puºcãrie. Existã, evident, riscul ca guvernele sã intre, unul dupã altul, la bulãu, dar asta n-ar trebui sã ne împiedice sã promovãm ºi o astfel de lege.