Proiectul de Lege al domnului Pruteanu, cel cu protecþia limbii române, este ca bomba cãzutã din MIG-ul armatei, pe la marginea Bacãului, în apropierea unor rezervoare de petrol. "Ar fi putut sã radã tot oraºul" - a exclamat, îngrozit, primarul Sechelariu. "Nu s-ar fi întâmplat nimic altceva! A cãzut ca un bolovan" - ne-au liniºtit reprezentanþii aviaþiei. Aºa ºi cu dl Pruteanu, mai bine zis cu legea pentru care e în stare sã se ia de piept cu toatã lumea. Ar putea avea consecinþe catastrofale! - se strofoacã unii care-i ºi vãd pe investitorii strãini, care nu-ºi mai pot folosi termenii iubiþi fãrã obligaþia jenantã de a-i traduce, plecaþi cu tot cu capital. N-o sã se întâmple nimic - zic alþii, care reduc consecinþele la schimbarea unor firme. Situaþia e, spuneam, ca la Bacãu, unde s-a vãzut cum o þarã care se pregãteºte sã intre în NATO ºi în criteriile de performanþã pe care aceasta le implicã, îºi pierde bombele precum mãrunþiºul din buzunare. Mã îngrozesc mai tare ca primarul gândindu-mã cã aºa ceva s-ar putea întâmpla "dupã", când de MIG-rile noastre s-ar putea atârna ºi bombe cu încãrcãturi nucleare... Sã revenim însã la limba românã, la vajnicii ei apãrãtori ºi la mizerabilii ei detractori. Ideea "apãrãrii" limbii nu e nouã. Ea pleacã încã de la Heliade Rãdulescu ºi a parcurs diverse etape între care cea mai odioasã a fost aceea a decretelor comuniste care stabileau ce cuvinte au dreptul sã trãiascã ºi care nu. Ca orice lucru viu, limba nu poate fi încãtuºatã. Ea poate fi dirijatã ºi corectatã prin culturã ºi civilizaþie. Ea nu are nevoie sã fie apãratã. se apãrã ºi se adapteazã singurã. Dacã are în spate ceva solid. O culturã, o identitate. Dacã nu, moare, ºi nici o lege nu o poate salva. O poate salva doar efortul de a-i asigura suportul strict necesar: o economie sãnãtoasã, care sã producã o viaþã socialã sãnãtoasã, care are nevoie de o limbã sãnãtoasã. ªi nu de legi... |