O organizație internațională a dat la iveală un „Top '99" al celor mai corupte țări. Mai precis, al țărilor în care corupția se manifestă cu mai multă vigoare și în forme mai variate. Trebuie să spun din capul locului că rușinosul loc 99 este ocupat de danezi. Nu știu cum se vor fi simțind urmașii lui Hamlet și cum vor ieși din dilema „a fi sau a nu fi corupt", ei, cei obișnuiți să fie printre fruntașii clasamentelor - la fotbal, nivel de trai, grad de civilizație și consum de bere pe cap de locuitor.
În schimb, noi stăm bine: suntem printre primii 20, mai exact pe locul 19, într-un pluton condus cu autoritate de Camerun, talonat, din scurt, de alte câteva țări africane, printre care bine cunoscuta Nigerie (altădată campioană absolută). Ce înseamnă acest loc fruntaș?
Înseamnă că suntem una din țările în care cetățeanul bagă des și adânc mâna în buzunar, pentru a-și obține drepturile, înseamnă că investitorul străin plătește mai mult și mai des pentru a pătrunde pe piața afacerilor, unde, pentru a rezista, va trebui să se adapteze sistemului - să trișeze, să facă rost de bani negri, să nu plătească taxe și să evazioneze fiscal și vamal. Aceeași statistică spune că printre cele mai corupte categorii profesionale figurează vameșii, polițiștii și doctorii. Dacă sunt de acord cu poziția privilegiată a vameșilor, nu sunt cu aceea a doctorilor. Una e una și alta e alta. Dacă nu e posibilă contrabanda fără vameși corupți, sănătatea este un domeniu gingaș, în care banii sunt mai rar pretinși, ca o condiție a acordării asistenței. Dar pe tema asta se poate dialoga îndelung și nu aici e locul. Aș vrea să mai spun că nu sunt de acord cu nedreptatea care li se face judecătorilor și procurorilor și, în general, tuturor formelor de control care sunt cele mai autentice surse de corupție, atâta timp cât nu se găsesc căi și mijloace pentru cointeresare, pentru stimulare și, în general, pentru cinste institutionalizată.