Pe mãsurã ce se scurge timpul, afacerea "lliescu - KGB - terasa Anda" îºi scoate la ivealã recuzita ºi manevrele de culise. A fost mai întâi un crescendo, generat de revelaþiile târzii ale unui Botnarciuk, scrisorile sale parafate, corespondenþele din Moscova o oarecare agitaþie parlamentarã, pentru ca apoi sã vinã bomba: Botnarciuk nu existã, iar KGB nu dã adeverinþe! La þanc, picã Terasa Anda, cu episodul rocambolesc din centrul Bucureºtilor, cu inflamarea unei pãrþi a opiniei publice ºi chiar cu îndoielile de rigoare. Iar când sã se lãmureascã lucrurile, încep defecþiunile: martora principalã nu vine la comisie, ba mai mult, încearcã sã o ºteargã într-o deplasare peste hotare. Ce se întâmplã, de fapt ? Poliþie politicã, justiþiari cu reportofon, conspiraþie ? Cred cã lucrurile sunt mult mai simple decât pot sã aparã la prima vedere. În fond, nu e vorba decât despre o banalã ºi dialecticã luptã dintre vechi ºi nou. Dintre vechile ºi noile structuri informative. Dintre vechea Securitate si noul SRI. între cei care nu sunt dispuºi sã lase din mânã atuul informaþiei ºi cei care doresc sã-l stãpâneascã pe deplin. Conflictul tot mai ireductibil dintre directorul Mãgureanu ºi elementele aruncate peste bord din varii motive, dar mai ales" - mi-ar plãcea sã cred - datoritã neadaptãrii la exigenþele democratice ale muncii informative, ºi-a gãsit canalul de defulare în aceastã afacere condusã la vedere, dupã cum lesne se poate constata, de foºtii informatori ai Securitãþii sau de specialiºtii în retragere. Diversiunea poartã, de altfel, amprente inconfundabile pe care cunoscãtorii le pot fiºa, cu maximã precizie, fãrã ca acest lucru sã reprezinte vreun câºtig pentru cineva. Pentru cã în acest mod doar se pierde: încredere ºi siguranþã.