Nici Jospin, ºi nici Chirac - prin prisma procentajului pe care, teoretic, îl va prelua de la Balladur - nu sunt adevãraþii învingãtori ai primului tur de scrutin prezidenþial din Franþa. Ci Le Pen, liderul formaþiunii de extremã dreaptã, care a recoltat votul unuia din ºase francezi, ceea ce este o performanþã demnã de toatã atenþia. Unul din ºase francezi îi împãrtãºesc principiile ºi sunt de acord cã negrii ºi arabii trebuie aruncaþi afarã din Franþa si cã din cauza strãinilor bãºtinaºii o duc mai prost. Este o tentã clarã de extremism care se regãseºte ºi în peninsula italicã în succesul obþinut la ultimelei alegeri de o altã formaþiune de extremã dreaptã, ce participã efectiv la guvernare. Un soi de fascism pe care-l regãsim ºi într-o Germanie în care turcii sunt aruncaþi îri aer ºi incendiaþi de tot mai numeroºi nostalgici ai lui Adolf. Nuanþa aceasta care coloreazã în gri-brun regimurile celor mai importante þãri de pe continentul european, cele care dau tonul democraþiei, va fi analizatã, probabil, foarte pertinent ºi se vor pune diagnostice din care sã reiasã valoarea obiectivãf a acestor evoluþii. Nimeni nu se va hazarda sã acuze guvernele respective de toleranþã sau nepermisã îngãduinþã, sau sã dea avertismente, cum se întâmplã, de exemplu, în cazul unei Românii în care se vorbeºte cã vreo doi miniºtri din guvern ar aparþine unei formaþini politice al cãrei lider se zice cã ar avea înclinaþii naþionaliste. Pentru ca, vedeþi dv., este mult mai mare pericolul ca un ministru (peunerist) al telecomunicaþiilor sã atenteze la valorile democratice universale, decât ca Le Pen sã ajungã, la viitoarele alegeri, în postura de a dicta, pur ºi simplu, evoluþiile politice din cadrul principalelor organisme continentale... Teoretic, bineînþeles. Pentru cã totul este teorie, pânã când devine tentant sã fie aplicat în practicã. |