Dupã aproape un an de trâmbiþare a marilor succese obþinute în reformarea justiþiei sub înþeleapta conducere a doamnei Monica Macovei, un veritabil cor de strigãte de alarmã ne aratã cã aderarea României la termen mai poate fi periclitatã doar de ceea ce se întâmplã, în strânsã legãturã, în cazul justiþiei ºi al luptei cu corupþia. Reuniunea de luni a marcat un acord deplin al preºedintelui ºi al primului-ministru pe aceastã temã. Justiþia este încremenitã în mecanismele sale reuºind performanþa de a funcþiona 'paralel cu realitatea'. Dar asta e o realitate ce nu mai avea nevoie sã fie demonstratã. Încrederea publicã în actul de justiþie se aflã la una dintre cele mai scãzute cote istorice. Omul simplu este din ce în ce mai convins - ºi viaþa îi oferã nenumãrate exemple de acest fel - cã dreptatea este condiþionatã material: plãteºti-câºtigi. Iar sumele puse în joc sunt cele care atârnã cel mai greu în cântarul acesteia. Funcþioneazã chiar un soi de mercur ial, iar în jurul instanþelor de judecatã miºunã intermediarii ºi traficanþii. Nimeni, nici chiar cei cu adevãrat nevinovaþi, nu mai au curajul sã-ºi punã soarta în mâinile judecãtorilor ºi sã aºtepte cu încredere verdictul. Dreptatea, ca ºi nedreptatea, este ºi ea tarifatã corespunzãtor. S-a fãcut multã vreme caz de veniturile magistraþilor. Mici, insuficiente, pe drept cuvânt. De-a lungul anilor, însã, acestea au fost majorate, mult peste nivelul general. Deja magistraþii se înscriu printre cei mai bine plãtiþi slujbaºi ai statului. ªi, iatã cã o banalã primã de Crãciun pe care ministrul a decis sã fie datã doar tinerilor, stârneºte o veritabilã furtunã de nemulþumire din partea celorlalþi. În plinã dezbatere asupra modalitãþilor în care reforma justiþiei ar trebui dusã la capãt în timp util, problema numãrul unu rãmâne cea a acestor prime. Conflictul acut ºi de lungã duratã dintre ministru ºi CSM a contribuit, la rândul sãu, la aceastã stagn are. Desigur cã în CSM se aflã ºi persoane nu dintre cele mai onorabile, dar au ajuns acolo în mod democratic, prin votul colegilor. Democraþia are ºi pãrþile ei rele, dar asta e. Problemele în disputã între cele douã pãrþi au fost abordate sistematic de pe poziþii de forþã, atitudine ce a culminat cu absenþa ministrului la ultima reuniune a CSM ºi cu aceea a dlui Lupaºcu la recenta reuniune anticorupþie. Doamna Macovei are, desigur, intenþii bune. Dar are ºi o fire conflictualã care face sã aparã sistematic diferende acolo unde nu este cazul. Probabil cã o persoanã mai echilibratã ºi cu mai mult tact ar fi reuºit pânã acum sã deblocheze o serie întreagã de procese pe care agresivitatea cu care cuplul Bãsescu-Macovei a tratat relaþia cu Consiliul le-a inertizat pur ºi simplu. Semnalul de alarmã este real. La o privire atentã vom constata cã pânã la sfârºitul anului nu mai este fizic timp pentru a rezolva ceea ce a rãmas nerezolvat într-un domeniu guvernat mai degr abã de tipul percepþiei decât de modul de acþiune.