Reporterii noºtri de investigaþii au reuºit sã punã mâna, prin mijloace specifice, pe un document care va dinamita clasa politicã româneascã. Vã oferim în premierã câteva secvenþe din „Jurnalul lui S. O. V.”, care va apãrea integral, în scurt timp, pe piaþã, urmând sã fie vândut împreunã cu o prestigioasã publicaþie cotidianã.
25 Septembrie 1992. „Atmosferã liniºtitã aici, la Roman. Se pare cã Iliescu nu va avea probleme în faþa lui Emil Constantinescu. Aº fi încercat sã-l ajut pe „þap”, dar nu se poate ajunge la el din cauza papagalilor de la Alianþa Civicã. Le-am oferit o sponsorizare, dar au refuzat-o. Cã era prea micã. Pãi ce sã fac: am bãgat toþi banii din „turcisme” în cupoane. Dacã lucrurile merg cum cred eu, voi da lovitura. Sunt sigur însã cã peste patru ani voi discuta altfel cu toatã liota asta de politicieni…”
15 Noiembrie 1996. „Bucureºti, Hotel Dorobanþi. L-am invitat pe Emil la un whisky. A venit, deºi pãrea un pic încurcat.”ªtiu cã eºti prieten cu Iliescu” – mi-a zis el la început. „Sunt prieten cu toþi oamenii de valoare”, i-am replicat eu. „Mai ales cu cei despre care cred eu cã pot constitui viitorul Romaniei. ªi mai ales dacã sunt de dreapta. Apropo: ce-aþi zice de un partid de dreapta, ceva de genul „Unirea Forþelor Democratice?” N-a zis nimic. Cert este cã dupã vreo orã era complet detensoinat. Se liniºtise ºi nu mai era chiar aºa de îngrijorat de confruntarea pe care urma sã o aibã cu Iliescu. Mi-a zis chiar cã l-a învãþat Caramitru un truc, ceva cu ochelarii, cu care o sã-l dea gata pe cominternist. La plecare, i-am dat bãieþii mei sã-l conducã prin ieºirea din spate. Nu de alta, dar sã nu-l vadã oamenii lui Mãgureanu. Chiar dacã se face ºi acesta cã joacã cu „schimbarea”…”
6 Decembrie 2000. „L-am invitat pe Tribun la mine, pe Splai, ca sã stãm de vorbã. I-am spus cã mi-a lãsat Moº Nicolae ceva pentru el. „Care Nicolae? Vãcãroiu?” – a ricanat el (de unde o fi aflat el ce am de gând?). „Dacã e vorba de voturile pe care au ãºtia de gând sã mi le fure, vin!” A venit. N-a bãut nimic. A transpirat tot timpul. Era agitat. „ÃŽi duc pe toþi pe stadioane ºi îi împuºc!”- a zis el într-un târziu. Lasã nea’ Vadime, i-am zis: ai un pic de rãbdare sã-mi iasã chestia cu CEC-ul ºi n-o sã mai ai probleme cât vei trãi”. A fost cam sceptic, dar a pleca de la mine mai încrezãtor. De când e el n-a mai avut fondurile de propagandã electoralã de anul acesta!”
6 Decembrie 2004. „Astã-noapte, în parcare la Tâncãbeºti, m-am întâlnit cu Traian. Era agitat rãu de tot. Era convins cã e urmãrit non-stop de zbirii lui Nãstase. A venit ºi Guºã cu el (nu ºtiu de ce, dar bãiatul acesta mi se pare de viitor. Cred cã are o influenþã bunã asupra lui). Mi-au explicat schema pe care vor sã o aplice: cu o zi înainte de turul 2 vor da alarma: se furã cu softul! Ãilalþi or sã intre în panicã ºi atunci bãieþii lor or sã pluseze la „speciale”. I-am spus: „Traiane, sã ºtii cã am avut întotdeauna încredere în tine. Conteazã pe sprijinul meu moral necondiþionat. Nu prea am eu acum mijloace, dar te asigur cã peste 5 ani vei fi purtat pe braþe de mass-media!”. Pãrea cam sceptic: „Mai lasã-mã cu gãozarii ãºtia! ªtiu eu ce le poate pielea”. A plecat uitându-se în toate pãrþile, cum face el, „picior peste picior”. Mi-e teamã ca i-o trage Nãstase, totuºi…”
3 Decembrie 2009. „Eram cam abãtut astãzi. Tocmai am aflat o veste care m-a întristat: bietul Nicu Popa a fost gãbjit pe undeva prin Indonezia. ªi i-am spus sã stea cuminte în Suedia, cã acolo nu i se poate întâmpla nimic. Nu m-a ascultat. ÃŽmi pare rãu pentru el. ÃŽmi era prieten. A sunat Geoanã. A simþit din voce cã ceva nu e în regulã. „Chiar dacã e cam târziu, trec pe la tine sã bem un pahar”, mi-a zis. ªi a apãrut. Bãieþii mei mi-au spus cã au vãzut în sistemul de supraveghere o maºinã suspectã opritã la liziera pãdurii. Sigur sunt ai lui Traian. Am spus bancuri, l-am încurajat pentru mâine searã (atacã-l la maniere, i-am recomandat) ºi a plecat. M-am simþit, la rândul meu, mai înviorat…
Caietul acesta s-a cam apropiat de sfârºit. Ar trebui sã-l pun bine pe undeva, cã prea miºunã mulþi pe aici, prin casã…”