Istoria postrevoluţionară a învăţământului românesc marchează o suită aproape neîntreruptă de cedări ale corpului profesoral în faţa comodităţii - sau a lipsei de miză - masei de discipoli. De la grevele foamei pentru sutimile lipsă la admiterea în facultăţi şi până la această proaspătă revendicare referitoare la prezenţa matematicii între materiile de bacalaureat, se poate scrie o cronică a decăderii neîntre- rupte a şcolii. Nu sunt un nostalgic, dar cred că sistemul de învăţământ românesc a fost unul dintre puţinele repere de calitate, într-un conglomerat infestat de demersul ideologizant. Şcoala era şcoală, profesorii erau parcă mai profesori şi chiar şi anul de învăţământ avea o logică pe care n-o mai desluşesc în actuala buluceală de vacanţe şi semestre. Cea mai gravă cedare pe care a manifestat-o ministrul învăţământului mi se pare aceea de a fi exclus istoria dintre materiile obligatorii de bacalaureat. Generaţii de elevi vor păşi în viaţă fără a cunoaşte chestiuni elementare ce ţin de spiritualitatea şi devenirea noastră naţională. Faptul că ne aliniem în acest fel tiparului de ignoranţă din şrcolile occidentale mi se pare fără rost. Avem o istorie de 2000 de ani, cu virajele şi momentele ei complexe, nu una de 200 de ani, precum americanii. La noi, tradiţia joacă un rol incomparabil mai mare decât pe alte meleaguri şi prezentul însuşi nu va putea fi înţeles fără o privire atentă asupra trecutului. Chestiunea matematicii este oarecum diferită. Circa 90% dintre absolvenţii de liceu nu au de-a face în viaţă cu noţiunile de matematică acumulate în această fază. în epoca computerelor super performante, abilitatea cotidiană se opreşte la nivelul adunării, scăderii şi tablei înmulţirii. Matematica ar trebui să grupeze clase speciale de copii cu dotare naturală în acest sens, pentru că această materie este, în mod sigur, o chestiune de aptitudini. Problema ar fi trebuit deja să ocupe atenţia instituţiei de specialitate, concomitent cu drastica scădere a cererii spre învăţământul superior de profil. Oricum, cred că problema matematicii nu se poate rezolva în stradă, cum pare să se întâmple în acest moment.