Ceea ce la început pãrea o provocare, fãrã suport real, o bombã menitã sã dea de lucru presei, începe sã se transforme într-un caz real: fostul preºedinte Iliescu este inculpat în dosarul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, cu încadrãri care-þi dau fiori: complot, genocid, atentat la siguranþa statului.
Din mormântul sãu necunoscut, Ceauºescu îºi freacã mulþumit mâinile: are legatari competenþi ºi eficienþi. Cineva îl va rãzbuna.
Ironia soartei face ca acest cineva sã fie tocmai acuzatorul sãu din procesul de la Târgoviºte. Dan Voinea este cel care þese, de ani de zile, iþele acestui dosar care are ca scop sã dovedeascã faptul cã, de tot ceea ce s-a întâmplat în 13-15 iunie (deocamdatã) este vinovat Ion Iliescu!
ªi cazul se monteazã piesã cu piesã: aflãm deja cã el a fost cel care a dat ordin (?!) ca ostaºii din trupele de intervenþie sã punã baionete la arme ºi sã se foloseascã muniþie de rãzboi (deºi cei care au murit atunci ºi-au pierdut viaþa din cauza unor grenade fumigene), cã a dezinformat naþiunea spunând cã era vorba de o „rebeliune legionarã”, cã a instrumentat personal minerii ca sã-i cotonogeascã pe liniºtiþii protestatari împotriva neocomunismului. ªi aºa mai departe „dosarul Iliescu” - construieºte cu tenacitate, o realitate paralelã, virtualã, a momentului iunie 1990, din care reiese cã o clicã ce a pus mâna pe putere în decembrie 1989, prin mijloace nelegale (alt dosar pe care îl instrumenteazã acelaºi procuror civilizat, Voinea) ºi care a reprimat fãrã milã aspiraþia de eliberare de sub dictatura neocomunistã a emanaþilor din Piaþa Universitãþii.
În acest scop s-au folosit cele mai violente ºi mai perfide mijloace, culminând cu organizarea de trupe de intervenþie paramilitare aduse din Valea Jiului.
Din cercetãrile generalului Voinea lipsesc cu desãvârºire mici amãnunte legate de ceea ce s-a întâmplat în 13 iunie, cum s-a ajuns, prin ce minune, ca sediile Poliþiei, SRI ºi Televiziunii sã ia foc ºi sã fie distruse, cum s-a fãcut ca paºnicii protestatari din Piaþã sã cotonogeascã militarii ºi aºa timoraþi, sã le incendieze autobuzele, sã dea foc la autoturismele parcate prin zonã (între care ºi al unui cunoscut adept al Pieþei, care a susþinut cu tupeu cã minerii i-ar fi distrus Dacia), sã se fure armament din sediul Poliþiei ºi sã se distrugã arhiva Televiziunii.
N-am auzit ca Dan Voinea sã fi chemat pentru cercetãri pe vreunul dintre protagoniºtii cunoscuþi ai acestor întâmplãri, mãcar pentru o lãmurire de formã asupra necunoscutelor. Tirul sãu s-a concentrat asupra þintei principale – cel care, abia ales cu majoritate zdrobitoare, ar fi avut demenþa sã arunce voluntar þara în haos doar ca sã scape de câþiva cântãreþi incomozi la chitarã. ªi sã cheme în ajutor (în ajutorul cui?) minerii, când avea la dispoziþie organele de ordine (?!) sau armata (al cãrei ºef, prudent, nu gãsea un avion sã se întoarcã de la Berlin!).
Justiþia e justiþie, însã, ºi – vorba preºedintelui Bãsescu – e independentã ºi neinfluenþabilã politic. Ea îºi va face treaba ºi va bãga la pârnaie pe Iliescu, pentru cã, nu-i aºa, trebuie sã se facã dreptate. Iar Ion Iliescu pare tot mai mult sã fie vinovat: altfel nu i-ar sãri în ajutor, dintre toþi cei care-i datoreazã, mai mult sau mai puþin, ceea ce sunt astãzi, doar Vanghelie. Pe care, dealtfel, nici nu l-a prea susþinut când acesta avea nevoie… |
|
| Accesari:
2640
|
Adauga o opinie