De la secretomania sistemului comunist, obsedat de conspirațiile mondiale împotriva sa, am trecut brusc și fără nici un fel de menajamente la marea bășcălie: pe cine interesăm noi, cu belelele și necazurile noastre? Se pare, însă, cape lângă belele și necazuri, existau - și există - multe lucruri care-i interesează pe alții. Mai puțin în zona politicului, în care toate rufele murdare se spală în piață, și ceva mai mult în zona economicului unde, cu tot jaful sistematic practicat în ultimii cinci ani, au mai rămas destule lucruri tentante.
Am asistat, în ultima vreme, la câteva arestări pe motive de spionaj economic: cei doi ingineri de la Ploiești, fostul secretar de stat Kiraly, studentul teolog din Timișoara și individul de la Sibiu. Să însemne asta că s-au întețit acțiunile de vânzare a secretelor economice ? Mă îndoiesc. Cred că, mai degrabă, este vorba despre o intrare în normalitate (dacă se poate spune așa ceva) în percepția publică a acestor delicte. Nu cred, de pildă, că în urmă cu 2-3 ani, Kiraly ar fi putut fi acuzat fără să sară în sus UDMR, Consiliul Europei și alte foruri, pentru că obișnuința de a deturna în politic dreptul comun făcea parte din modul de funcționare a unei societăți marcate de falii majore. Faptul cade data aceasta nu s-au auzit protestele tradiționale mă face să cred că suntem pe un început de drum al consensului față de un interes național ignorat atât de păgubos pentru țară. Joaca de-a "agenturile" și spionajul pare să fi luat sfârșit. Rămâne de văzut cât e de serios ceea ce începe. |