De la secretomania sistemului comunist, obsedat de conspiraþiile mondiale împotriva sa, am trecut brusc ºi fãrã nici un fel de menajamente la marea bãºcãlie: pe cine interesãm noi, cu belelele ºi necazurile noastre? Se pare, însã, cape lângã belele ºi necazuri, existau - ºi existã - multe lucruri care-i intereseazã pe alþii. Mai puþin în zona politicului, în care toate rufele murdare se spalã în piaþã, ºi ceva mai mult în zona economicului unde, cu tot jaful sistematic practicat în ultimii cinci ani, au mai rãmas destule lucruri tentante.
Am asistat, în ultima vreme, la câteva arestãri pe motive de spionaj economic: cei doi ingineri de la Ploieºti, fostul secretar de stat Kiraly, studentul teolog din Timiºoara ºi individul de la Sibiu. Sã însemne asta cã s-au înteþit acþiunile de vânzare a secretelor economice ? Mã îndoiesc. Cred cã, mai degrabã, este vorba despre o intrare în normalitate (dacã se poate spune aºa ceva) în percepþia publicã a acestor delicte. Nu cred, de pildã, cã în urmã cu 2-3 ani, Kiraly ar fi putut fi acuzat fãrã sã sarã în sus UDMR, Consiliul Europei ºi alte foruri, pentru cã obiºnuinþa de a deturna în politic dreptul comun fãcea parte din modul de funcþionare a unei societãþi marcate de falii majore. Faptul cade data aceasta nu s-au auzit protestele tradiþionale mã face sã cred cã suntem pe un început de drum al consensului faþã de un interes naþional ignorat atât de pãgubos pentru þarã. Joaca de-a "agenturile" ºi spionajul pare sã fi luat sfârºit. Rãmâne de vãzut cât e de serios ceea ce începe. |