Partidul Conservator a propus, prin preºedintele sãu, o mãsurã radicalã: izolarea Partidului Democrat. Lipsirea sa de aliaþi, ca o mãsurã de represalii împotriva unei atitudini tot mai agresive ºi mai hrãpãreþe, de profitor unic al beneficiilor guvernãrii. Justificatã pe fond, iniþiativa conservatoare nu are prea mari ºanse de reuºitã. În primul rând, pentru cã scena politicã este extrem de fluidã, alianþele ºi mezalianþele succedându-se într-o logicã ce þine doar de beneficiul prezent ºi de interesul de grup. Consecvenþa nu este una dintre calitãþile de frunte ale politicianului român. ªi nici interesul general. Procese de izolare s-au mai manifestat, dar ele nu au fost rezultatul unor demersuri organizate, programatice, ci al unor realitãþi ireconciliabile. Cel mai izbitor model de izolare l-a oferit, consecvent, PRM-ul. Programul sãu ideologic, metodele electorale l-au separat net de celelalte formaþiuni. Cu excepþia unei scurte perioade de sprijin guvernamental acordat Executivului condus de Nicolae Vãcãroiu, PRM s-a aflat tot timpul într-o opoziþie specialã, singularã. Nici alãturi de 'istorici', nici alãturi de PDSR-PSD, Vadim nu a fost perceput ca componentul unui 'arc de opoziþie'. Ba, chiar, în intervalul 2000-2004 am avut de-a face cu douã Opoziþii distincte, cu interese ºi obiective diferite, ceea ce n-a fãcut decât sã consolideze poziþia partidului-stat. PSD-ul, la rândul sãu, a fost izolat ºi în 1996, când a avut, totuºi, cel mai mare scor electoral, dar n-a avut parteneri cu care sã meargã la guvernare, ºi nici în 2004 când situaþia s-a repetat. Cu izolarea PD-ului este o altã poveste. Partidul Democrat a fost ºi este partidul Preºedintelui. Preºedintele, la rândul sãu, este preºedintele democraþilor, nu ºi al liberalilor, ungurilor sau conservatorilor. Atitudinea lui Bãsescu, preluatã ºi amplificatã de Partidul Democrat, a condus spre o continuã situaþie de izolare. Practic, preºedintele este cel care, prin poziþia ºi atitudinile sale, este cel care izoleazã Partidul Democrat, nu doar în contextul general politic, ci chiar în sânul Alianþei care a câºtigat alegerile cum le-a câºtigat. Din acest punct de vedere apelul conservator nu este doar superfluu, dar el poate sã aibã ºi un caracter de semnal programatic. Într-un peisaj politic în care nimeni nu se are bine cu nimeni, doar 'toþi împotriva unuia' mai poate fi un semnal detectabil.
|