Mã vãd nevoit sã revin pe aceastã temã. Sigur, e bine sã ai iniÞiativã ºi spirit comercial, mai ales când finanÞele Þãrii sunt cum sunt, ºi sã valorifici moºtenirea totalitarã, În folosul nostalgicilor sau al curio- ºilor de pretutindeni. Nu mi se pare o blasfemie sã scoÞi la vânzare maºinile ºi bãrcile lui Ceauºescu - mai ales cã nu erau ale lui. Erau ale noastre, ale Întregului popor, ºi noi i le pusesem la dispoziÞie - prin Gospodãria de Partid. Dar sã-i vinzi ºepcile ºi izmenele mi se pare prea de tot.

Pe reÞeta asta, peste vreo 10-20 de ani, Regia Protocolului de Stat va putea face licitaÞii cu cravatele lui Iliescu, ºosetele lui Constantinescu ºi papioanele cui o mai veni la Cotroceni. Existã aici o graniÞã sensibilã, pe care, În pornirea lor comercialã, organizatorii licitaÞiei n-au sesi- zat-o: aceea dintre bunurile aparÞinãtoare statului, puse la dispoziÞia unor conducãtori mai mult sau mai puÞin vremelnici ºi bunurile personale ale aceloraºi. Este o lipsã de bun simÞ ºi de decenÞã sã scormoneºti printre rufele cuiva ºi sã faci din ele drapele ale spiritului capitalist ºi aici, cred, era nevoie de o reglementare de tip legal. Nu mai vorbesc de, oroarea de a trece În aceeaºi categorie obiecte sau Însemne oferite de alÞi ºefi de state: acestea - cel puÞin din respect pentru dãruitori - ar trebui sã continue a face parte dintr-un fond cu valoare documentarã ºi istoricã. Aici nu mai e vorba de dictaturã sau de democraÞie. E vorba doar despre mãsurã ºi decenÞã - sortimente complet absente din recuzita prin care au dat iama RAPPS-iºtii.