La ora când scriu aceste rânduri nu se ºtie încã cu precizie în ce mod se va restructura guvernul ºi ce anume va reprezenta el: guvern de tehnocraþi, monocolor sau bicolor, fãrã democraþi. Un lucru pare cert: cu toate declaraþiile lor de adeziune faþã de ideea Alianþei, cu toate regretele dupã beneficiile care rezultã din stãpânirea câtorva domenii-cheie, democraþii nu sunt chiar dispuºi sã aºtepte sã primeascã un ºut în fund de la Tãriceanu. ªi atunci, în ‚silenzio stampa’ îºi fac bagajele ºi se pregãtesc sã pãrãseascã demni, cu fruntea sus, somptuoasele birouri ministeriale. Cele mai mari regrete le are deja Radu Berceanu. Ajuns într-un târziu la cârma unuia dintre cele mai mãnoase ministere, care a fãcut miliardari pe bune, nu de carton, dupã ce mai bine de un an i s-a fluturat pe la nas ºansa de a deveni preºedinte al Senatului, el se vede acum în situaþia de a se întoarce cu coada între picioare în banca lui, lãsând proiecte ºi contracte de multe milioane de euro pe mâna cine ºtie cãrui liberal nepriceput, care-ºi va bãga pe fir propria clientelã, înlãturând-o pe cea democratã. O pierdere importantã o reprezintã ºi posibila ieºire a ministrului Blaga. Omul în mâinile cãruia ar fi stat organizarea ºi controlul alegerilor, ba chiar ºi numãrarea – electronicã sau manualã – a voturilor! O deziluzie va fi ºi reîntoarcerea lui Sorin Frunzãverde la el la Reºiþa sau Caransebeº, de pe unde e, ºi lãsarea armatei pe mâna cine ºtie cãrui nepricopsit care sã retragã trupele din Irak fãcându-l de râs pe Bãsescu în faþa lui Bush ºi Blair. Monica Macovei ar fi doar o pierdere colateralã, domnia sa nereprezentând, direct, pe nimeni. Nici mãcar societatea civilã din care a venit ºi care a rejectat-o în repetate rânduri. Ea ar putea sã aibã soarta cea mai tristã, dacã nu cumva Traian Bãsescu nu se va gândi sã o ia la Cotroceni ºi sã-ºi dea foc la valizã în felul acesta. Aceastã variantã a retragerii democraþilor ilustreazã noua fazã în care intrã bãtãlia dintre foºtii parteneri: faza durã ºi categoricã. Tãriceanu a înþeles, greu ºi târziu, cã faþã de Bãsescu are un atu formidabil: el este cel care deþine – temporar, e drept – puterea ºi deciziile. El poate sã facã aproape tot ce nu poate Bãsescu. ªi de ce sã nu facã? Eliminarea democraþilor de la guvernare se datoreazã în primul rând lui Bãsescu ºi servituþii acestora faþã de el. Fãrã obligaþia moralã faþã de fostul ºef de partid, Boc ºi compania ar fi stat bine-mersi în guvern pânã la capãt, mulþumiþi sã-ºi facã interesele de partea lor. Trecerea în opoziþie le va crea o problemã gravã: aceea a susþinerii clientelei. Oamenii de afaceri cotizanþi se vor orienta rapid spre noii deþinãtori ai puterii ºi cota partidului va scãdea inevitabil, odatã cu creºterea celei liberale, ai cãrui reprezentanþi nu mai trebuie sã împartã nici responsabilitãþile ºi nici beneficiile. La aceastã situaþia ineditã, în care un guvern minoritar, desprins dintr-o coaliþie precarã, beneficiazã de susþinerea unei Opoziþii nepregãtite sã vinã ea însãºi la guvernare, a contribuit, hotãrâtor, preºedintele-jucãtor, cel care a reuºit sã coalizeze împotriva sa ºi împotriva partidului sãu aproape toate segmentele politicii. |