Din punctul de vedere al echilibrului politic de putere, scena anului 2002 seamãnã tot mai mult cu aceea a anului 1990: un super-partid (atunci era FSN-ul) ºi tot felul de încercãri timide de a resuscita curente politice uitate sau de a afirma altele noi, cosmetizate. Ba, îmi amintesc chiar cã în faþa enormului dezechilibru, FSN-ul lui Petre Roman cãuta soluþii de creare a unei alte opoziþii din propriile sale rânduri. Aºa s-a ºi întâmplat: cu un PNL ºi PNÞCD care, împreunã, abia luaserã vreo 12 la sutã dintre procentele electorale, a fost nevoie sã se inventeze o formulã PDAR (Partidul Democrat Agrar al lui Surdu) + PNLAT (aripa liberalã smulsã de Patriciu de la Câmpeanu) ºi o formaþiune ecologistã minorã (PER sau MER, sau alta) cu care Roman a coafat o aºa-numitã "Cartã pentru Democraþie" cu care a remaniat Guvernul, pentru a-i da o tentã mai puþin exclusivistã. Au fost simple artificii, care n-au rezistat în timp (toate aceste formaþiuni de strânsurã expirând ulterior), echilibrul - relativ - al câmpului venind, paradoxal, tot dinspre Putere. Ceea ce s-a întâmplat în 96, la alegeri, n-a fost atât rezultatul concertãrii Opoziþiei, sau al unei oferte mai coerente, cât al slãbiciunilor acumulate de cãtre partidul de guvernãmânt, dar, mai ales, al iluziei electoratului cã unii politicieni ar putea fi mai buni decât alþii. Rezultatul acestui experiment este cel cunoscut. Care va fi cursul evenimentelor - din acest punct de vedere - în 2003? Se va repeta scenariul din '90 sau cel din '96? Va scoate PSD-ul din pãlãrie o Opoziþie de circumstanþã, care sã dea mãcar iluzia cã ar putea face mai mult decât cea consacratã? Sau PD-ul ºi PNL-ul, cu sau fãrã PRM, vor moºi o nouã Convenþie Democraticã, în speranþa cã vor reuºi sã potriveascã în broasca electoralã o altã cheie? Sigur, deocamdatã, este sigur un lucru: acela cã nedorind sã repete experienþa din '96, PSD va face tot ceea ce este posibil ºi nevoie pentru a ajunge, în primãvara viitoare la anticipate, speculând paradoxul pe care ultimele sondaje de opinie îl evidenþiazã: faptul cã în ciuda sentimentului cã este strâns legat de fenomenul corupþiei, în ochii publicului PSD rãmâne unica alternativã viabilã la guvernare. |