Soarta cabinetului-fantomă al lui Croitoru pare să fie pecetluită. Nu de respingerea aproape în bloc a candidaților propuși de el de către comisiile de specialitate ale Parlamentului, care, oricum, au rol consultativ, ci de realitatea aritmetică a raportului de forțe din legislativ. O realitate ce nu poate fi răsturnată nici de avansarea în grad a tuturor generalilor în rezervă din componența acestuia.
Deja intră în funcțiune „planul B”. Surse din partide afirmă că în discuțiile purtate de delegația FMI cu interlocutorii disponibili la această oră – premierul demis, șefi de partide, guvernatorul BNR – a fost abordat subiectul delicat al stabilității guvernamentale și al condițiilor în care România își poate îndeplini angajamentele asumate cu prilejul acordării împrumutului. Termenele acestor condiții deja nu mai sunt în grafic și întârzierile ar putea compromite întregul proces de virare a tranșelor de împrumut, cu consecințe dezastruase pentru România. Ceea ce nu s-a întâmplat în aproape 20 de ani se poate întâmpla acum, la aniversarea Revoluției: Guvernul să nu mai aibe capacitatea să-și achite primele obligații: pensiile și salariile bugetarilor.
Este aproape de neimaginat ce consecințe poate avea o asemenea situație într-o societate deja tulburată și agitată de felurite alte termene depășite. Pe acest fond, jocul de ambiții dintre președinte și opoziția politică seamănă tot mai mult cu un joc cu focul. Acesta pare să fi fost argumentul prin care s-a cerut, în discuțiile amintite, o rapidă dezamorsare a crizei de guvern. Iar soluția pare să fie una deja devenită tradițională: recursul la „premierul de avarie”. Ca și în 1999, când Vasile devenea cel de-al doilea premier al guvernării cederiste scos din scaun (atunci de către propria coaliție) se va apela la serviciile guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu. Acestuia i s-au mai făcut astfel de oferte în ultima vreme. Le-a refuzat însă, de fiecare dată. Chiar și acum, opoziția sa de principiu s-a datorat faptului că nu se consideră, nu se poate considera un fel de „Croitoru” sau de „Johannis”, de unică folosință, până se sare hopul alegerilor. Principala condiție pe care ar fi pus-o Isărescu este aceea a unui acord politic care să-i garanteze un mandat până în 2012, și deplina libertate în a-și selecta echipa cu care să lucreze. Cu „sabia lui Damocles” a împrumutului FMI deasupra capului, este de presupus că părțile implicate au ajuns la un acord de principiu, ce urmează a fi detaliat prin angajamente ferme. Pe acest fond, procesul de respingere a „variantei Croitoru” se va derula până la capăt, miercurea viitoare urimând să fie exprimat și votul plenului parlamentului. După aceea, președintele va anunța însărcinarea lui Isărescu cu formarea noului guvern, în care, probabil, nu se vor regăsi nici unul dintre miniștrii deja respinși prin moțiune sau în comisii.
Si non e verro, e ben trovato...