Soarta cabinetului-fantomă al lui Croitoru pare să fie pecetluită. Nu de respingerea aproape în bloc a candidaţilor propuşi de el de către comisiile de specialitate ale Parlamentului, care, oricum, au rol consultativ, ci de realitatea aritmetică a raportului de forţe din legislativ. O realitate ce nu poate fi răsturnată nici de avansarea în grad a tuturor generalilor în rezervă din componenţa acestuia.

Deja intră în funcţiune „planul B”. Surse din partide afirmă că în discuţiile purtate de delegaţia FMI cu interlocutorii disponibili la această oră – premierul demis, şefi de partide, guvernatorul BNR – a fost abordat subiectul delicat al stabilităţii guvernamentale şi al condiţiilor în care România îşi poate îndeplini angajamentele asumate cu prilejul acordării împrumutului. Termenele acestor condiţii deja nu mai sunt în grafic şi întârzierile ar putea compromite întregul proces de virare a tranşelor de împrumut, cu consecinţe dezastruase pentru România. Ceea ce nu s-a întâmplat în aproape 20 de ani se poate întâmpla acum, la aniversarea Revoluţiei: Guvernul să nu mai aibe capacitatea să-şi achite primele obligaţii: pensiile şi salariile bugetarilor.

Este aproape de neimaginat ce consecinţe poate avea o asemenea situaţie într-o societate deja tulburată şi agitată de felurite alte termene depăşite. Pe acest fond, jocul de ambiţii dintre preşedinte şi opoziţia politică seamănă tot mai mult cu un joc cu focul. Acesta pare să fi fost argumentul prin care s-a cerut, în discuţiile amintite, o rapidă dezamorsare a crizei de guvern. Iar soluţia pare să fie una deja devenită tradiţională: recursul la „premierul de avarie”. Ca şi în 1999, când Vasile devenea cel de-al doilea premier al guvernării cederiste scos din scaun (atunci de către propria coaliţie) se va apela la serviciile guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Acestuia i s-au mai făcut astfel de oferte în ultima vreme. Le-a refuzat însă, de fiecare dată. Chiar şi acum, opoziţia sa de principiu s-a datorat faptului că nu se consideră, nu se poate considera un fel de „Croitoru” sau de „Johannis”, de unică folosinţă, până se sare hopul alegerilor. Principala condiţie pe care ar fi pus-o Isărescu este aceea a unui acord politic care să-i garanteze un mandat până în 2012, şi deplina libertate în a-şi selecta echipa cu care să lucreze. Cu „sabia lui Damocles” a împrumutului FMI deasupra capului, este de presupus că părţile implicate au ajuns la un acord de principiu, ce urmează a fi detaliat prin angajamente ferme. Pe acest fond, procesul de respingere a „variantei Croitoru” se va derula până la capăt, miercurea viitoare urimând să fie exprimat şi votul plenului parlamentului. După aceea, preşedintele va anunţa însărcinarea lui Isărescu cu formarea noului guvern, în care, probabil, nu se vor regăsi nici unul dintre miniştrii deja respinşi prin moţiune sau în comisii.

Si non e verro, e ben trovato...