Soarta cabinetului-fantomã al lui Croitoru pare sã fie pecetluitã. Nu de respingerea aproape în bloc a candidaþilor propuºi de el de cãtre comisiile de specialitate ale Parlamentului, care, oricum, au rol consultativ, ci de realitatea aritmeticã a raportului de forþe din legislativ. O realitate ce nu poate fi rãsturnatã nici de avansarea în grad a tuturor generalilor în rezervã din componenþa acestuia.
Deja intrã în funcþiune „planul B”. Surse din partide afirmã cã în discuþiile purtate de delegaþia FMI cu interlocutorii disponibili la aceastã orã – premierul demis, ºefi de partide, guvernatorul BNR – a fost abordat subiectul delicat al stabilitãþii guvernamentale ºi al condiþiilor în care România îºi poate îndeplini angajamentele asumate cu prilejul acordãrii împrumutului. Termenele acestor condiþii deja nu mai sunt în grafic ºi întârzierile ar putea compromite întregul proces de virare a tranºelor de împrumut, cu consecinþe dezastruase pentru România. Ceea ce nu s-a întâmplat în aproape 20 de ani se poate întâmpla acum, la aniversarea Revoluþiei: Guvernul sã nu mai aibe capacitatea sã-ºi achite primele obligaþii: pensiile ºi salariile bugetarilor.
Este aproape de neimaginat ce consecinþe poate avea o asemenea situaþie într-o societate deja tulburatã ºi agitatã de felurite alte termene depãºite. Pe acest fond, jocul de ambiþii dintre preºedinte ºi opoziþia politicã seamãnã tot mai mult cu un joc cu focul. Acesta pare sã fi fost argumentul prin care s-a cerut, în discuþiile amintite, o rapidã dezamorsare a crizei de guvern. Iar soluþia pare sã fie una deja devenitã tradiþionalã: recursul la „premierul de avarie”. Ca ºi în 1999, când Vasile devenea cel de-al doilea premier al guvernãrii cederiste scos din scaun (atunci de cãtre propria coaliþie) se va apela la serviciile guvernatorului Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu. Acestuia i s-au mai fãcut astfel de oferte în ultima vreme. Le-a refuzat însã, de fiecare datã. Chiar ºi acum, opoziþia sa de principiu s-a datorat faptului cã nu se considerã, nu se poate considera un fel de „Croitoru” sau de „Johannis”, de unicã folosinþã, pânã se sare hopul alegerilor. Principala condiþie pe care ar fi pus-o Isãrescu este aceea a unui acord politic care sã-i garanteze un mandat pânã în 2012, ºi deplina libertate în a-ºi selecta echipa cu care sã lucreze. Cu „sabia lui Damocles” a împrumutului FMI deasupra capului, este de presupus cã pãrþile implicate au ajuns la un acord de principiu, ce urmeazã a fi detaliat prin angajamente ferme. Pe acest fond, procesul de respingere a „variantei Croitoru” se va derula pânã la capãt, miercurea viitoare urimând sã fie exprimat ºi votul plenului parlamentului. Dupã aceea, preºedintele va anunþa însãrcinarea lui Isãrescu cu formarea noului guvern, în care, probabil, nu se vor regãsi nici unul dintre miniºtrii deja respinºi prin moþiune sau în comisii.
Si non e verro, e ben trovato...