Sã vezi ºi sã nu crezi: s-au furat instalaþiile de irigaþii! Constatarea fãcutã de prºsedintele Constantinescu în direct ºi la o orã de vârf are în ea ceva tragi-comic. Comic, pentru cã-þi vine sã-þi închipui cã dl preºedinte dormea liniºtit la Cotroceni, fiind convins cã de va veni într-o bunã zi seceta, aceasta va fi întâmpinatã cum se cuvine de cãtre dl Mureºan ºi oamenii sãi: cu staþii de pompare în funcþiune, cu tuburi de aluminiu întinse de-a lungul ºi de-a latul, cu canale pavate cu dale de beton, cu þãrani în straie de sãrbãtoare pupându-i mâna ministrului pentru grija pãrinteasca pe care le-o poartã. Partea tragicã este cã, atunci când s-a trezit din somn, dl preºedinte a constatat cã tuburile au fost toate furate ºi vândute la fier vechi, ca staþiile au fost devastate ºi pompele sparte, cã dalele de pe canale paveazã frumos ogrãzile ºãranilor ºi cã dl Mureºan abia aºteaptã sã subvenþioneze situaþia, spre bucuria ºpãgarilor din agriculturã. Constatarea tardivã pe care o face ºeful statului îmi sunã la fel ca - zic ºi eu, la întâmplare - atunci când ºi-ar da seama, la un foc mare, cã între timp pompierii ºi-au vândut maºinile, cã au deschis buticuri în cazãrmi ºi cã apa le-a fost tãiata pentru neplata datoriilor cãtre stat. Dezastrul sistemului de irigaþii a fost aproape consecutiv aceluia al CAP-urilor. Îmbolditã de îndemnurile consecvent anticolectiviste, brava noastrã clasã þãrãneascã, care acum plânge pe umãrul preºedintelui, a dat iama prin dotãri pe motiv cã sunt ceauºiste. Sub ochii aproape închiºi ai autoritãþilor, jaful ºi bãtaia de joc au proliferat fãrã teama de rãspundere pânã acum, în ceasul al 12-lea, când ne apucã mirarea naþionalã. Irigaþiile s-au dus pe apa Sâmbetei. Sã încercâm cu irigatorul, poate ne deconstipãm excesul de ideologie ...