Nimic mai straniu decât aceastã preocupare, patologicã, a membrilor unor paride de la noi faþã de binele celorlalte!
Iatã-l, de pildã, pe dl Boc, extrem de îngrijorat de perspectiva ca PSD-ul sã-l numeascã pe Adrian Nãstase candidat la Preºedinþie pentru viitoarele alegeri: opinia publicã va avea un ºoc, zice Boc, mai grijuliu ca niciodatã pentru sãnãtatea publicã!
Cu alte cuvinte, PSD-ul ar avea de suferit în acest fel, riscând sã piardã alegerile datoritã ºocului public!
Ai zice cã în fundul sufletului - ºi nu numai - dl Boc este un fan al PSD-ului, cãruia nu-i doreºte decât binele.
Pe de altã parte, social-democraþii ºi liberalii sunt foarte îngrijoraþi de efectul negativ pe care ar putea sã-l aibe suportul declarat al preºedintelui Bãsescu pentru PD-L.
Aceastã grijã pãrinteascã n-ar face decât sã micºoreze ºansele democrat-liberalilor de a veni la putere pe cont propriu, iar chestia asta creazã o mare neliniºte în rândul celorlalþi politicieni.
Spun cã este o preocupare bolnãvicioasã pentru pentru cã în termeni realiºti, sinceri, orice defecþiune, nesincronizare, direcþie eronatã în cadrul unui partid n-ar trebui decât sã-i bucure pe cei care pot trage avantaje dintr-o astfel de situaþie. Bãsescu este preocupat de faptul cã posibilul sãu cuscru, Hrebenciuc, are o faimã proastã ºi poate atrage reacþii negative la adresa PSD-ului. Foarte bine! Asta n-ar fi decât în avantajul PD-L-ului sãu. În locul lui aº zice chiar: Bravos. Hrebenciuc e mare ºi tare, cel mai valoros politician al PSD-ului. Sau, tot Bãsescu nu conteneºte sã acuze influenþa negativã a lui Iliescu asupra paridului. ªi ce-i cu asta? Dacã face PSD-ul sã scadã în sondaje ºi la vot, n-au decât sã-l facã preºedinte pe viaþã!
În fond, este vorba despre un fariseism de proastã calitate. Neavând prea multe argumente în favoarea propriilor lor formaþiuni, politicienii joacã teatrul binelui naþional. Dacã s-ar face o statisticã s-ar vedea cã cel puþin 75% din tematica declaraþiilor sau conferinþelor de presã ale diferitelor partide se ocupã cu problemele interne ale altor formaþiuni. Eu iau ca exemplu alegerile locale: niciuna dintre entitãþile implicate nu a procedat la o analizã de fond a propriului eºec: pentru cã un maxim de 25 - 30 de procente nu poate reprezenta un succes. S-au "tãiat" câteva capete, de formã (capete repuse la loc prin realegeri interne) iar greul artileriei s-a dezlãnþuit spre demascarea tertipurilor ºi a neajunsurilor celorlalþi. Totul îmbrãcat în falsa grijã pentru binele acestora.