Dl Ionuţ Popescu este una dintre figurile proeminente ale Alianţei care a câştigat prin alegeri dreptul de a face guvernul. În cadrul acestui guvern, dl Popescu ocupă unul dintre cele mai importante - şi mai fierbinţi - scaune. Acela de ministru al Finanţelor Publice. Dânsul este, cum s-ar spune, stăpânul bugetelor. Stă în capul mesei şi taie cu cuţitul câte o felie pentru fiecare minister. Este, altfel spus, un ministru mai egal decât ceilalţi. Cine şi-a închipuit că pentru o astfel de funcţie se potriveşte doar o persoană impunătoare, cu voce tunătoare şi cu ochi de vultur s-a înşelat. Dl Ionuţ Popescu nu are nici una dintre aceste calităţi. Are altele, pe care le ţine încă ascunse, dar pe care le ştie mai bine preşedintele Băsescu - cel care l-a impus pentru acest post, în detrimentul lui Ruşanu sau Vosganian, şi - probabil - premierul Tăriceanu, superiorul său pe linie de partid.Dl Ionuţ Popescu provine, ca şi un alt ministru, al Reformei, din guvernarea Ciorbea, din tagma gazetărească. Este ceea ce se numeşte, în general, un analist economic. Un om care a studiat peisajul, l-a analizat şi l-a descris apoi în pagina de ziar cum a crezut dânsul de cuviinţă. Devenind ministru, a trecut de cealaltă parte a baricadei, încercând să vadă lucrurile din interior. Atât cât se poate, cât n-ai frecventat zona de mic. Dl Popescu (nici un grad de rudenie cu celălalt Popescu, premierul) nu poate, însă, să uite de unde-a plecat. De la ziar. Aşa că se trezeşte, când ţi-e lumea mai dragă, scriind articole pe care le semnează cu parafa ministerială. Negândindu-se că opinia sa de exponent al Executivului nu mai poate fi egală cu cea de jurnalist. Aşa a făcut cu SIF-urile, pe care nu le prea agrează din motive de experienţe personale. A dat interviul la 'Răsboiu' şi pac! Criza. Acţiunile acestora au fost oprite de la tranzacţionare şi o grămadă de 'jucători' au pierdut o grămadă de bani! Ce să facă ei acum? Să-l ia de gât pe dl ministru? Ar fi ultragiu. Să-l dea în judecată? Ştiţi cum îi merge buhul justiţiei noastre, apud Băsescu. Să-i ceară demisia? Nici nu mai e nevoie, după cum par să meargă lucrurile pe la minister.Indiferent de deznodământul acestei gafe, să notăm doar faptul că de la Vlădica de la Cotroceni şi până la opinca nu ştiu cărui secretar de stat, noua generaţie de guvernanţi uită sistematic să delimiteze între calitatea lor personală şi funcţia publică, bulversând, adesea cu inconştienţă, peisajul.