Se zice că cei care au inventat fair-play-ul (jocul corect) sunt englezii. Probabil că asa este. Dar e foarte probabil că nu-l folosesc cu toţii. Ci doar unii. În mod sigur, soţii Mooney n-au auzit de el. Posibil că nici n-aveau de unde. Dacă ar fi ştiut, n-ar fi ajuns în situaţia în care au ajuns: să încerce să fure un copil din România! Pentru că asta au făcut, oricâte eufemisme ar fi folosit grijulia noastră Putere, atât de dornică să menajeze susceptibilităţile britanice. Or, şansa soţilor Mooney tocmai asta a fost: de a aparţine unei naţiuni puternice, care nu-şi lasă de izbelişte compatrioţii, oricât de tembeli ar fi şi orice porcării ar face. Este orgoliul de mare putere în joc. Credeţi că dacă soţii Mooney erau albanezi sau chirghizi s-ar fi sinchisit cineva? Nici pomeneală!

Soţii Mooney au avut parte de o mediatizare excesivă. Ca nişte golani ce sunt, de fapt, au tăcut mâlc tot timpul cât au stat la Bucureşti, aşteptând finalul pus pe tavă. După care şi-au dat drumul, scuipând mâna ce Ie-a fost întinsă şi înjurându-ne pe banii oferiţi de cea mai de scandal presă.

Nu, hotărât lucru, soţii Mooney nu fac parte din naţia care a inventat fair-play-ul.