Într-un fel, este de înþeles obstinaþia cu care autoritãþile spaniole s-au agãþat de filiera ETA în stabilirea "paternitãþii" atentatului de la Madrid. Partidul Popular al deja expremierului Aznar este un vechi ºi îndârjit adversar al separatiºtilor basci, iar atentatul ar fi cãpãtat, în perspectiva alegerilor care aveau sã aibã loc peste doar câteva zile, caracterul unui bun argument electoral.N-a fost, însã, sã fie aºa. "Semnãtura" fundamentalistã era vizibilã cu ochiul liber, pentru oricine, în afarã de poliþiºtii spanioli, ºi au trebuit sã treacã câteva zile, inclusiv scrutinul, pentru ca dovezile ºi revendicãrile sã fie luate în serios. Dincolo de componenta electoralã ce a fost prezentã în aceastã evaluare, dincolo de dimensiunile tragediei umane, aspectul cel mai flagrant al acestui episod îl constituie relansarea serialului terorist iniþiat la 11 septembrie ºi perspectiva din ce în ce mai limpede al ocupãrii locului lãsat liber de "rãzboiul rece" de cãtre "terorismul fierbinte". Este o schimbare majorã, cu consecinþe incalculabile pe planul regrupãrii prioritãþilor comunitãþii internaþionale ºi a strategiei globale de apãrare, ce continuã sã þinã pe picior greºit întreaga planetã. Terorismul internaþional este un adversar perfid, proteic, greu detectabil, cu graniþe ºi linii de front imposibil de stabilit, ce poate lovi oricând ºi oriunde cu precizia lipsei de logicã. În plus, mentalitatea de tip kamikadze inoculatã "operatorilor" rãpeºte posibilitatea singurei reacþii fundamentale: teama de moarte! Acolo unde atentatorii nu þin la viaþa lor, contracararea devine imposibilã iar reacþiile de necontrolat. Se pune, desigur, o întrebare fundamentalã: este acest rãzboi fierbinte consecinþa unor evenimente punctuale - precum rãzboaiele din Afganistan sau Irak - sau el rãspunde unor acumulãri, unor evoluþii în timp, ce-l fãceau de neevitat? Existã ºansa unei pãci, sau el va continua la nesfârºit, fãcând din fiecare datã de 11 un chenar negru în calendarul unei omeniri ce va trebui sã înveþe sã trãiascã sub semnul fricii ºi al ameninþãrii? |