Se vorbeşte prin 'poporul PSD' - cum zice Oprescu - despre faptul că, intrat serios la idei după alunecarea de neoprit a partidului pe toboganul sondajelor, Mircea Geoană şi-ar fi luat inima în dinţi şi s-ar fi dus la Ion Iliescu pentru a-i cere ajutorul. Nu se ştie ce răspuns i-a dat preşedintele-fondator preşedintelui în exerciţiu, dar se pot bănui sentimentele cu care acesta a întâmpinat apelul, mai ales după recenta tentativă de 'demitere' a acestuia din funcţia grupului parlamentar de la Senat, din motive de inactivitate.Recursul la Iliescu este, pe undeva, firesc. În istoria de 16 ani a partidului el reprezintă unicul reper constant, cu reverberaţie în masa de alegători, unde un bun procent îl consideră şi astăzi ca fiind preşedintele României, dintr-un reflex istoric al vremilor când preşedinţii nu se schimbau ca ciorapii. S-a vorbit mult despre 'nucleul dur' al PSD, ignorându-se faptul că acest nucleu îi aparţine, de fapt, lui Iliescu şi că electoratul, buimăcit de schimbările greu de explicat din ultima vreme, nu are încă asupra cui să-şi tansfere opţiunile. Cu atât mai mult cu cât în partid lucrurile sunt departe de a se fi clarificat. 'Curăţenia morală' pe care o promitea Ion Iliescu, la vremea când era chemat să revină în fruntea partidului, n-a fost făcută - câtă a fost - de noua echipă de conducere - mai ales că în ea îşi făcuseră loc, confortabil, câţiva dintre cei care trebuiau 'curăţaţi' - ci de Parchet şi DNA, prin acţiunile împotriva acestora. Locul unui Năstase sau al unui DIP nu au putut fi luate de persoane de la care să se aştepte vreo revigorare de ansamblu, înlocuitorii având prin datul lor, capacităţi şi răspunderi limitate. Echipa de 'tineri lupi' pe care încearcă să şi-o formeze Geoană nu are nici susţinere din 'teritoriu' şi nici experienţa activistă necesară. În plus, continuă să se ciocnească teoriile referitoare la 'arta' conducerii, păstrate la foc mic de către năbădăiosul 'grup de la Cluj', cel care în afară de teorii nu a prea dat modele de acţiune practică. Apropierea lui aprilie 2007, data următorului Congres, când va expira şi mandatul actualei conduceri îl forţează pe Geoană să caute soluţii pentru a nu pierde teren. Una dintre acestea ar fi modificarea statutară prin care preşedintele ales să-şi poată forma singur echipa de conducere, fără a mai accepta ceea ce i se livrează de către Congres. Acesta este şi punctul în care, probabil, Geoană doreşte un sprijin consistent din partea lui Ion Iliescu. Evident că, îngrijorat cum este de soarta partidului şi neavând pentru moment alternative, acesta s-ar putea hotărî să i-l acorde. În mod sigur nu o va face fără condiţii. Cine se frige cu 'ciorba' unui congres ca cel din aprilie 2005 va sufla, din răsputeri, câte zile va mai avea, în orice cană de iaurt care i se pune în faţă. Condiţiile lui Iliescu vor ţine tot de oameni. De oamenii 'lui'. Cât de compatibili vor fi aceştia cu cei ai lui Geoană? Aici se află răspunsul multora dintre problemele pe care le are de înfruntat un partid care a fost mare şi doreşte din răsputeri să revină la condiţia care l-a consacrat.