Noi, românii, avem o experienÞã istoricĂŁ ĂŽn materie de „ĂŽntoarcere a armelor”. Am fĂŁcut-o de douĂŁ ori, ĂŽn primul Âşi ĂŽn al doilea rĂŁzboi mondial, ĂŽn condiĂžii diferite Âşi sub presiunea unor factori externi deosebiĂži. În ambele cazuri presiunea existenĂžialĂŁ a excedat-o pe cea moralĂŁ gĂŁsindu-se explicaĂžiile necesare pentru fundamentarea patrioticĂŁ a gestului. Este o temĂŁ delicatĂŁ, asupra cĂŁreia va continua sĂŁ se facĂŁ speculaĂžii, niciuna dintre acestea neputând sĂŁ modifice ĂŽn vreun fel consecinĂžele.

În politica curentĂŁ gestul „ĂŽntoarcerii armelor” are conotaĂžii mai degrabĂŁ practice decât morale. Se face caz peste mĂŁsurĂŁ de noul acord pe care-l ĂŽncheie PSD Âşi PC ĂŽn vederea colaborĂŁrii la alegerile parlamentare din toamnĂŁ. MoraliÂştii de serviciu nu ezitĂŁ sĂŁ invoce, vitriolant, „trĂŁdarea” oamenilor lui Voiculescu Âşi „ĂŽntoarcerea armelor” de la finele lui 2004 când actuala Putere a ajuns sĂŁ guverneze printr-o „soluĂžie imoralĂŁ” . Cei cu memorie mai bunĂŁ, precum Ilie Sârbu, evocĂŁ „pagubele colaterale” pe care le-a suferit PSD-ul ĂŽn urma transferului conservatorilor cĂŁtre barca AlianĂžei. AlĂžii, mai pragmatici, se gândesc doar la faptul cĂŁ, aflându-se ĂŽntr-o poziĂžie mai puĂžin favorabilĂŁ Âşi decât ĂŽn 2000 Âşi decât ĂŽn 2004,  sprijinul „antenelor” conservatoare le-ar putea aduce niÂşte procente ĂŽn plus care sĂŁ merite cedarea unor locuri de parlamentar cĂŁtre bĂŁieĂžii Âşi fetele lui Voiculescu. Pentru liderul conservator, operaĂžiunea este vitalĂŁ: el ĂŽnĂželege suficient de limpede cĂŁ, fĂŁrĂŁ suportul unei formaĂžiuni consacrate, nu are cum sĂŁ sarĂŁ pragul electoral. Iar dacĂŁ nu-l sare, partidul e condamnat la dispariĂžie. Ca deobicei,  ĂŽÂşi negociazĂŁ cu GeonĂŁ  cu iscusinÞã Âşansa – aÂşa cum a fĂŁcut-o Âşi cu BĂŁsescu. Partidul sĂŁu este viabil, atâta timp cât se aflĂŁ la putere, iar aceastĂŁ condiĂžie face sĂŁ merite o nouĂŁ „ĂŽntoarcere a armelor”, chiar cu pierderile de ordin imagistic pe care le implicĂŁ.
Una peste alta, ce vrea sã spunã acest acord? Cã morala ºi sentimentele pot deveni cantitãÞi neglijabile atunci când interesul ºi pragmatismul conteazã.