Curioasã manierã de lucru au bravele noastre servicii secrete. Pe deoparte, îi trimit prin curier special, în plicuri sigilate, preºedintelui, note informative în care avertizeazã împotriva legãturilor periculoase ale unora dintre membrii guvernului cu cercuri de interese economice suspecte. Pe de alta, atunci când li se cere, îi trimit ºi primului-ministru, tot prin curier special ºi în plic sigilat, note în care-i spun sã stea liniºtit pentru cã 'organele de specialitate' n-au depistat nimic suspect în contactele pe care membrii guvernului le au cu reprezentanþii unor cercuri de afaceri. ªi, de aici, 'conflictul' între palate, din care reiese cã în ciuda faptului cã preºedintele este neliniºtit de orice miºcare ce ar putea reface un 'sistem ticãloºit', pe premier îl doare undeva - într-un loc neprecizat - acest lucru. Ca deobicei, realitatea este pe undeva pe la mijloc. În sensul cã semnalele pe care le transmit, de regulã, serviciile, au o mare dozã de subiectivitate. Trasul cu urechea nu este una dintre cele mai precise ºi mai de netãgãduit operaþiuni. Nici sursele de care se uzeazã, nu sunt dintre cele mai demne de încredere. Existã o îndelungã tradiþie în domeniu conform cãreia în jurul unui pachet de 10% informaþii reale sau aproape reale se brodeazã alte 90% supoziþii ºi bãnuieli care îmbracã tema respectivã pânã a-i da înfãþiºarea de caz tratat cu vigilenþã. Dacã nu asta, ce altceva ar avea de fãcut serviciile? Ele nu sunt obligate sã-ºi demonstreze aserþiunile, sã le dovedeascã. Asta-i treaba altor instituþii. Ele trebuie sã tresarã când aud câte-o chestie mai gogonatã ºi sã-i tragã de mânecã pe cei care trebuie sã asigure controlul efectiv. Pe de altã parte, tipul de informare adresatã Executivului are cu totul alte caracteristici. Pe bunã dreptate, uneori nu poþi sã-i spui premierului ce-i spui preºedintelui. Cum adicã: sã semnalez cã între un vicepremier ºi ºeful unei veritabile corporaþii existã relaþii, când respectivul ºef este ºi ºeful de partid al vicepremierului? ªi sã-þi închipui cã acesta îºi va þine gura atunci când este vorba de informaþii folositoare businessului propriu sau de grup? Sau cã un ministru, al economiei sã zicem, nu discutã nici cu amanta programul de privatizãri din domeniul de care se ocupã, pentru a nu deveni victima unor influenþe? Sau cã un alt ministru aruncã el, aºa, de dragul impresiei, evaluãri referitoare la producþii (agricole, sã zicem) fãrã a transmite un semnal importatorilor care-i împãrtãºesc opþiunile politice? Sau cã un alt ministru care pregãteºte un set de mãsuri fiscale le þine sub obroc ca nu cumva sã le afle înainte de termen partenerii sãi de tranzacþii bursiere reuºite de pânã mai deunãzi? Sunt, desigur, simple supoziþii, fãrã fundament. Nu cred, asemenea dlui Tãriceanu, cã vreun membru al guvernului are altceva în cap decât propãºirea poporului român ºi a economiei naþionale, uneori chiar în dauna interesului propriu sau de grup. Dar ce te faci când ai un preºedinte suspicios ºi niºte servicii atât de dornice sã-i facã pe plac, oferindu-i informaþii confidenþiale, demne de toatã încrederea? |