Este incredibil cum potriveşte viaţa nişte lucruri pe care nici cea mai bogată imaginaţie nu le-ar putea sugera. Şi aici mă gândeam la intransigenţa şi perspicacitatea cu care politicienii îşi împodobesc discursul oridecâteori vin să ceară votul cetăţeanului.În '96, când a ieşit din joc PDSR-ul (aşa se numea pe atunci, nu?) reprezentanţii 'schimbării' s-au veştejit cum le-a venit la gură pentru grozăviile comune în timpul guvernării, arătând cât de bine or să pună ei lucrurile la punct, cu cei 14.000 de specialişti non-nouţi pe care îi aveau în buzunar. Erau, la început, ca fraţii: nu conta că unul era ţărănist, altul liberal, şi nu se mai ştie care democrat. Erau o apă şi-un pământ, până şi-a băgat coada Algoritmul şi i-a întărâtat de nu mai ştiai cine cu care şi cu ce. Sfârşitul guvernării i-a găsit supăraţi foc unii pe alţii, şi hotărâţi să o lase în colo de Convenţie şi să-şi vadă fiecare de drumul lui. Unii prin Parlament, alţii pe lângă, dar toţi cu nostalgia vremurilor când se aflau în capul mesei cu ciolan. Între timp, cei goniţi au revenit primiţi cu flori, în virtutea principiului popular că dracul nu-i chiar aşa de negru dacă te uiţi mai cu atenţie la el. Şi a venit din nou vremea confruntării când, jocul alianţelor şi al întâmplării pune, iată, faţă în faţă, două oşti de adunătură din care nu mai înţelegi nimic. Înţelegi doar că, după ce s-a încuscrit cu PUR-ul, PSD-ul se aliniază cu duşmanii de ieri, printre noii tovarăşi de drum numerându-se Spineanul Ulm, Georgescul Dudu, Piţigoiul Bogdan, Traianul Remeş, toţi umanişti de viţă veche, organizaţi într-o falangă sortită să dea prima piept şi ochi cu foştii camarazi de guvern cu care se mâncau unii pe alţii. Astăzi, uniţi în cuget şi-n simţiri, Băsescu şi Stoica, merg şold la şold împotriva lui Duvăz şi Sassu. În aceeaşi tabără, aflată sub semnul adunării - nu al scăderii, ca la adversari - momente emoţionante se înregistrează la reîntâlnirea foştilor umanişti parlamentari, care au părăsit în goană bărcuţa Voiculescului când s-a-ncins disputa, lăsându-l pe acesta fără grupuri parlamentare. Şi asta-i doar începutul. Să vezi ce-o mai fi după ce umaniştii decepţionaţi vor intra în oastea liberală, pe post de infanterişti, pe motiv că ei cunosc cel mai bine tactica inamicului...