Iritat de criticile primite din partea comunităţii europene - via madame Nicholson - în legătură cu adopţiile internaţionale, premierul Năstase a pus piciorul în prag şi le-a suspendat pentru o perioadă nedeterminată. A făcut-o cu riscul de a-şi ridica în cap nu doar fundaţiile româneşti, care au prosperat incredibil de pe urma acestei activităţi extrem de lucrative, dar şi unele guverne asupra cărora lobby-ul părinţilor adoptivi s-a manifestat cu vigoare. Cu strângere de mână, premierul s-a văzut nevoit să accepte unele excepţii, rezistând însă, pe fond, până la capăt. Adică până la decizia recentă de a se institui un organism guvernamental care să se ocupe exclusiv de adopţiile internaţionale! Se pune, în acet fel, punct operaţiunilor mănoase desfăşurate de către fundaţiile care luau de la părinţii adoptivi între 10 şi 20 000 de dolari pentru rezolvarea formalităţilor. O parte din aceşti bani ajungeau însă, la instituţiile de ocrotire a copilului cu care fundaţiile aveau relaţii, pentru a-şi asigura livrările viitoare, sau pentru a dovedi seriozitatea demersului lor. Cu aceşti bani, în ultimii ani s-au schimbat considerabil înfăţişarea şi condiţiile din câteva Case ale Copilului, devenite "de protocol". Acţiunea guvernamentală pune capăt acestei stări de lucruri. Fundaţiile - altădată prospere - vor da faliment sau se vor ocupa de altceva. Beneficiile "vânzărilor" de copii nu se vor muta, însă, la stat. După o regulă binecunoscută şi greu de schimbat pe aceste meleaguri, noua agenţie nu va face decât să creeze noi posibilităţi de "vămuire" a părinţilor adoptivi în beneficiul unora dintre funcţionarii săi. Statul nu va putea aplica principiile de piaţă cu care lucrau fundaţiile. Nu va putea "vinde", în accepţiunea practică a termenului. Va aproba. Pentru copiii adoptaţi, va exista o speranţă. Nu va mai exista dramul de speranţă pentru cei rămaşi, pe care-l mai aduceau multblamatele fundaţii. În plină campanie de combatare a corupţiei guvernul se va confrunta cu consecinţele nefaste ale propriilor sale decizii. Pripite, încă odată, deşi timpul avut la dispoziţie ar fi putut să pară suficient pentru a întoarce problema pe toate feţele.