Odatã cu trecerea în opoziþie a Partidului Democrat, se deschide o nouã rubricã în politica româneascã: aceea a triplei opoziþii. Pânã acum am avut câte douã opoziþii: PRM-ul, cu care nu se putea alia nimeni, ºi ceilalþi, fie ei þãrãniºti, liberali sau democraþi, fie pedeseriºti sau pesediºti. Ei bine, acum avem trei, cu ºanse la fel de mici de a realiza un front comun în faþa puterii, jucându-ºi cãrþile pe cont propriu. Democraþii mai prezintã ºi o altã caracteristicã: ei confirmã regula dupã care o formaþiune politicã într-un singur ciclu electoral, joacã ºi la Putere ºi în Opoziþie, drum deschis de conservatori. De aici ºi originalitatea profundã, dincolo de orice limite ale preductibilitãþii, a actualei faze în care se înºirã, ca mãrgelele pe aþã: o majoritate politicã forþatã ‘imoral’ de preºedinte; un guvern compus dintr-o alianþã de patru partide, fiecare cu ‘premierul’ sãu ºi un premier-marionetã peste toþi; o guvernare copleºitã de naturã ºi denatura umanã a prezidentului; un meci în multe reprize între un preºedinte ‘jucãtor’ ºi un premier ‘încasator’; o ieºire voluntarã de la guvernare, fapt nemaiîntâlnit pânã acum, a unuia dintre membrii Coaliþiei, care acutizeazã frigilitatea construcþiei politice; rãzboiul de tranºee al componenþilor Alianþei ºi rolul original de opoziþie în interiorul puterii jucat de democraþii preºedintelui; monstruoasa coaliþie, pe sub masã, dintre principalul partid de guvernãmânt ºi principalul partid din Opoziþie ºi odioasa aruncare de la guvernare a partenerului electoral; ºi, în fine, varianta unui preºedinte demisionar în faþa riscului de a fi suspendat ! Ce s-ar putea dori mai mult de atât de la o guvernare de numai doi ani ºi ceva? Poate cã doar o opoziþie pe mãsurã. Ce ne va rezerva PD-ul în rol de ‘Emil Contra?’ Probabil cã o taxare severã, în deplinã cunoºtinþã de cauzã (au fost doar pãrtaºi la ospãþul executiv) a guvernului ºi a miºcãrilor sale. Abia acum s-ar putea spune cã PD-ul are ocazia sã câºtige puncte procentuale pe cont propriu. Pânã acum le-a câºtigat pe seama liberalilor. ªi a lui Traian Bãsecu. Acest câºtig nu va îndulci însã cu nimic sentimentul amar al despãrþirii de ciolan, cu atât mai mult cu cât – o recunosc chiar liderii sãi – despãrþirea aceasta va putea dura pânã la sorocul neanticipatelor. |