"MARELE FRATE" FIDEL ÎȘI PREGĂTEȘTE IEȘIREA DIN SCENĂ
Cu doar câteva zile înainte să împlinească 80 de ani, dintre care ultimii 47 i-a petrecut la cârma statului, cu puteri nelimitate, Fidel Castro, cel considerat ultimul dictator al epocii moderne, face primul pas înapoi, pregătindu-se pentru lungul voiaj spre eternitate. Supus unei intervenții chirurgicale el a predat, pentru prima dată în cursul îndelungatei sale domnii, frânele executive mai tânărului său frate. Anunțul a provocat tristețe și îngrijorare la Havana și o explozie de bucurie la Miami. Sunt cei doi poli ai atitudinii față de Fidel Castro, cel pe care americanii îl consideră în continuare ‚inamicul public numărul unu’ și pe care au încercat să-l scoată din joc folosind orice mijloace din variatul arsenal CIA.
Revoluția lui Castro care l-a înlăturat, în 1959, pe Batista, n-a fost una comunistă. Nici Fidel nu era. A devenit, de nevoie, atunci când cercul s-a strâns în jurul său, încercând să brodeze pe caravana internaționalismului proletar, ideologia sa antiamericană. Pentru că aceasta a fost coordonata fundamentală a sistemului său care a rezistat, aproape miraculos, eșecului ideologiei comuniste pusă în practică în variate modalități. Există o relație strânsă între regimul de la Havana și câteva dintre cele care au funcționat în America Centrală și de Sud, și care s-au reclamat de la un comunism adaptat la modul de viață al zonei. Miraculoasa supraviețuire a castrismului, veritabil ghimpe în coasta Americii (la mai puțin 100 km de Miami!) s-a datorat, până în 1989, solidarității ‚lagărului comunist’. Ce a urmat se datorează unui puseu final de pragmatism, deschiderii frontierelor și transformării turismului în cel de-al doilea furnizor de venit național. Lipsite de competiția americanilor, marile companii din Canada și din Europa au pus piciorul în Cuba, contribuind la dezvoltarea unor sectoare economice. Viața cubanezilor nu s-a schimbat, însă, prea mult. Statul reușește să asigure nevoile fundamentale ale oamenilor (nevoi destul de reduse) stimulând formarea unei aristocrații de merit, compusă din artiști și sportivi. Sentimentul terorii de tip comunist nu mai funcționează în Cuba. Castro nu este un personaj urât de mare masă. Ba, din contră, popularitatea sa nu a contenit să crească atâta timp cât cubanezii au văzut în el salvatorul nației, în fața multor amenințări venite din partea marelui vecin. Într-o țară în care ‚el lider maximo’ a știut să nu forțeze lucrurile, împăcând munca mai de mântuială cu samba, majoritatea populației privește cu îngrijorare ieșirea din scenă a ‚marelui frate’. După el, cu siguranță că Cuba nu va mai fi aceeași. Cum va fi, însă, este greu de spus.
|