Pentru observatorul atent al miºcãrilor produse în societatea româneascã în ultimii zece ani este evident faptul cã viciile de fond ale sistemului pot fi regãsite în aproape oricare dintre segmentele acestuia. De ce ar fi mai bun, mai curat, mai eficient unul decât celelalte? Din acest punct de vedere sindicatele nu numai cã nu fac excepþie, dar marcheazã ºo acutizare a fenomenelor. De zece ani, de când fosta "curea de transmisie" s-a transformat într-un mijloc de presiune, sindicatele au un statut de invidiat. Beneficiind de suportul bine manipulat al zecilor sº sutelor de mii de membri ai confederaþiilor, sindicatele se prezintã la masa oricãrui dialog doar cu întrebãri. Doar cu renvendicãri. Doar cu somaþii. Din recuzita lor nu fac parte nici rãspunsurile, nici obligaþiile, nici ofertele. Formula politicã exersatã cu succes este scosul oamenilor în stradã ºi bãtutul cu pumnul în masã. Aici se cuvine sã fac o precizare. Tehnica aparþine liderilor, o categorie de inºi mai înfigãreþi, mai cu tupeu, care ºtiu cã pot sã obþinã mult, neriscând mai nimic. Aceºti lideri, de a cãror existenþã aflãm din când în când - ca sa nu uite lumea de ei - au în restul timpului preocupãri foarte lumeºti. Gestioneazã bani, fac afaceri, tranzacþioneazã posturi bine plãtite cu tabãra adversã (cea guvernamentalã) ºi, în general, luptã cu îndârjire pentru propria lor prosperitate. Nu ne-ar ajunge spaþiul tipografic sã-i pomenim aici pe toþi cei care s-au cãpãtuit de pe urma luptei sindicale - începând cu Miron Mitrea, cel care le-a pãpat americanilor peste douã milioane de dolari alocaþi pentru întãrirea ºi perfecþionarea activitãþii sindicale ºi pânã la Pavel Todoran, cel care a achiziþionat un milion de televizoare pentru sindicaliºti, el mulþumindu-se cu comisionul. Dacã Guvernul - mai puþin timorat de presiunea sindicalã - ºi-ar pune în minte sã realizeze un control al fondurilor sindicale, ne-am trezi, cu siguranþã, în faþa unor constatãri uluitoare: vom vedea cum s-a evaporat averea lãsatã moºtenire de sindicatele comuniste, ce inginerii dibace s-au fãcut cu banii lor, cât de mare ºi de variat a fost jaful din patrimoniu. Acum însã, în preajma alegerilor, când formaþiunile politice se amãgesc cu suportul sindicatelor, acest lucru pare imposibil. Sã sperãm, însã cã va veni, ºi aici, un moment al adevãrului. |