Revenit, dupã vreo zece zile petrecute În ploaia ºi rãcoarea din nordul continentului, În plinã caniculã bucureºteanã, am plonjat În lecturarea ziarelor apãrute Între timp. Dupã exerciÞiul de citire al unor hebdomadare, precum "Die Zeit!", "Frankfurter allgemeim Zeitung" sau chiar "Bild", trebuie sã recunosc cã peisajul nostru publicistic este infinit mai variat ºi mai original abordat decât cel nemÞesc. Din presa germanã afli cam aceleaºi lucruri despre ce se Întâmplã la ei ºi În lume. DiferenÞele sunt, de regulã, doar de nuanÞã, În timp ce abordãrile se delimiteazã strict Între cele douã categorii fundamentale: informaÞia ºi comentariul! La noi este - vorba unui banc - invers. Noroc cã cititorul român de presã, confruntat cu degradarea continua a nivelului sãu de trai, nu prea mai apucã sã citeascã douã ziare, nicicum trei sau mai multe. Pentru cã altfel ºi-ar lua câmpii. N-ar mai ÎnÞelege nimic. Amestecul original de informaÞie ºi comentariu, pe care l-aº numi "tempinfor" (ca sã rimeze cu sigle cunoscute precum KFOR) caracterizeazã, de zece ani Încoace, stilul favorit al gazetarului român care nu poate pricepe realitatea Înconjurãtoare decât prin intermediul temperamentului propriu. Jurnalistul cãlit la poalele unor "anumite pãrÞi ale presei" nu are dubii: el ºtie din capul locului cine e bun ºi cine e rãu, dar mai ales cum trebuie pusã problema! Este un nivel pe care gãsesc cã presa germanã - ca sã rãmân În acest domeniu - nu a reuºit sã-l atingã! Lãsând gluma la o parte, trebuie sã recunosc un lucru: probabil cã asta este - ºi va mai fi o bunã bucatã de vreme - hazul presei româneºti. Aceastã diversitate emoÞionala e cea care Îi conferã savoare ºi prizã la public. De aceea mogulii sãi se numarã printre personalitãÞile al cãror marketing le calificã pentru practic orice responsabilitate ºi de la ei se cautã, cel mai adesea, rãspunsuri pentru majoritatea problemelor. N-am nici o Îndoialã cã În vreo 10 - 20 de ani vom ajunge, la rândul nostru, sã facem presã "a la nemÞi". Acest lucru se va Întâmpla, Însã, odatã cu maturizarea clasei politice, odatã cu consolidarea instituÞiilor statului ºi odatã cu recãpãtarea - de cãtre oamenii din presã - a locului public ce le revine de drept: acela de informatori de opinie. Nu neapãrat de formatori - pentru cã termenul continuã "sã sune ca dracu' " atâta timp cât mai avem În minte preceptele comuniste legate de locul ºi rolul presei.