Dintre cei șase primari de sector în funcție, unul singur nu are nici o șansă de a mai fi desemnat de PSD pentru un nou mandat. Dacă Gherasim, de la 1, este "fruntașul clasei", depășindu-i cu un cap pe ceilalți prin dublarea calităților de gospodar cu inteligență și cultură, dacă Darabont și Pleșca s-au dovedit suficient de activi, fără să facă prea multe greșeli, Onțanu și Mihalache vor căpăta acest drept mai mult din solidaritate de grup decât pentru calitățile lor reale, exercițiul lor înregistrând suficiente momente reproșabile. Cu Vanghelie lucrurile stau într-un mod cu totul special.Primarul sectorului 5 este atipic. El nu poate fi încadrat într-o categorie care să-l califice ca "aparacik". Intrarea lui Vanghelie în politică a fost condiția necesară de a-și valida bunăstarea dobândită în calitate de întreprinzător, de puterea reală de care avea nevoie pentru a-și desăvârși statutul personal. Aflat în cap ul mesei, cu pâinea într-o mână și cuțitul în alta, după un model ancestral, el nu s-a mai împiedicat de ceea ce îndeobște se numește legalitate sau de decență. A dorit să fie un primar strălucitor și a folosit toată recuzita cunoscută în acest scop. S-a confundat, la un moment dat, cu un veritabil stăpân al sectorului, utilizând metodele unui șef de trib în manipularea supușilor. Gesturile sale de caritate interesată i-au adus suficiente suporturi cu drept de vot pentru ca el să se poată considera nedreptățit, în cazul în care partidul îi refuză nominalizarea. Pe de altă parte, prin vâlva negativă făcută în jurul său, Vanghelie s-a dovedit a fi destul de incomod pentru partidul pe care-l reprezintă. Într-un fel, declanșarea anchetei legată de neregulile de la primărie i-a venit lui Dan Ioan Popescu, șeful său, ca o mănușă, oferindu-i pretextul de care avea nevoie.Recent, într-un reportaj televizat de prin piețele Ferentarilor, Vanghelie își asigur a concetățenii că tot el le va fi primar. Și, probabil că nu se înșela prea tare. Drogul puterii este atât de eficient încât el însuși nu se mai poate concepe în afara jocului. Iar pentru asta va risca chiar o rupere de partid, în favoarea unei candidaturi independente. O candidatură ce va pune în încurcătură PSD-ul, și de pe urma căreia se poate trezi din nou acolo de unde pleacă.Ceea ce este mai interesant, abia atunci va urma. Ca, de pildă, o reprimire, cu brațele deschise, a fiului (vitreg) risipitor, pentru care se va accepta tăierea vițelului cel gras, pe care-l va aduce tot el. |