Dintre cei şase primari de sector în funcţie, unul singur nu are nici o şansă de a mai fi desemnat de PSD pentru un nou mandat. Dacă Gherasim, de la 1, este "fruntaşul clasei", depăşindu-i cu un cap pe ceilalţi prin dublarea calităţilor de gospodar cu inteligenţă şi cultură, dacă Darabont şi Pleşca s-au dovedit suficient de activi, fără să facă prea multe greşeli, Onţanu şi Mihalache vor căpăta acest drept mai mult din solidaritate de grup decât pentru calităţile lor reale, exerciţiul lor înregistrând suficiente momente reproşabile. Cu Vanghelie lucrurile stau într-un mod cu totul special.Primarul sectorului 5 este atipic. El nu poate fi încadrat într-o categorie care să-l califice ca "aparacik". Intrarea lui Vanghelie în politică a fost condiţia necesară de a-şi valida bunăstarea dobândită în calitate de întreprinzător, de puterea reală de care avea nevoie pentru a-şi desăvârşi statutul personal. Aflat în cap ul mesei, cu pâinea într-o mână şi cuţitul în alta, după un model ancestral, el nu s-a mai împiedicat de ceea ce îndeobşte se numeşte legalitate sau de decenţă. A dorit să fie un primar strălucitor şi a folosit toată recuzita cunoscută în acest scop. S-a confundat, la un moment dat, cu un veritabil stăpân al sectorului, utilizând metodele unui şef de trib în manipularea supuşilor. Gesturile sale de caritate interesată i-au adus suficiente suporturi cu drept de vot pentru ca el să se poată considera nedreptăţit, în cazul în care partidul îi refuză nominalizarea. Pe de altă parte, prin vâlva negativă făcută în jurul său, Vanghelie s-a dovedit a fi destul de incomod pentru partidul pe care-l reprezintă. Într-un fel, declanşarea anchetei legată de neregulile de la primărie i-a venit lui Dan Ioan Popescu, şeful său, ca o mănuşă, oferindu-i pretextul de care avea nevoie.Recent, într-un reportaj televizat de prin pieţele Ferentarilor, Vanghelie îşi asigur a concetăţenii că tot el le va fi primar. Şi, probabil că nu se înşela prea tare. Drogul puterii este atât de eficient încât el însuşi nu se mai poate concepe în afara jocului. Iar pentru asta va risca chiar o rupere de partid, în favoarea unei candidaturi independente. O candidatură ce va pune în încurcătură PSD-ul, şi de pe urma căreia se poate trezi din nou acolo de unde pleacă.Ceea ce este mai interesant, abia atunci va urma. Ca, de pildă, o reprimire, cu braţele deschise, a fiului (vitreg) risipitor, pentru care se va accepta tăierea viţelului cel gras, pe care-l va aduce tot el.