Mesajul Revoluþiei a fost transmis cãtre popor de însãºi instituþia care exprimase, pânã atunci, în cea mai mare mãsurã, supunerea oarbã ºi supralicitarea cultului personalitãþii. Televiziunea Românã a devenit liberã odatã ce ºi-a pus cu brasarda tricolorã ºi nu a pregetat sã se punã în totalitate la dispoziþia noilor autoritãþi. Vechile reflexe se corecteazã greu, iar percepþia tradiþionalã n-a fost ºocatã de fenomen. Abia când s-a descifrat enorma influenþã pe care putea sã o exercite televiziunea, s-a declanºat ºi bãtãlia politicã pentru acapararea ei. Sloganul „ Aþi minþit poporul cu televizorul” a fãcut carierã ºi obsesia manipulãrii a însoþit sistematic mesajele micului ecran. Instituþia din Dorobanþi a devenit teatrul unor confruntãri cu tentã sindicalistã, iar programele televiziunii au început sã poarte amprenta opþiunilor personale ale realizatorilor. Monopolul statului pe unde a durat însã doar pânã prin 94, când breºa deja fãcutã de SOTI, a fost lãrgitã de apariþia primelor canale private: Tele7abc, PRO TV, Antena 1. ÃŽn Dorobanþi, asediul „ºtirilor” a rãmas o constantã pânã când s-a produs schimbarea politicã. Atunci s-au schimbat ºi ºtirile, iar televiziunea publicã a reflectat cu fidelitate abia acum ceea ce fãcea fosta opoziþie, ajunsã a putere. De atunci încoace, fiecare schimbare politicã a implicat ºi schimbãri la vârful televiziunii publice care, chiar în condiþiile scãderii audienþei, a rãmas importantã. Punerea sa sub controlul unui consiliu de administraþie algoritmic n-a fãcut decât sã întãreascã controlul politic. Valentin Nicolau a fost primul director general care a încercat sã limiteze expunerea preferenþialã a puterii. A fost demis chiar de cei care l-au numit. Dupã interludiul cvasi-penibil al „copilului teribil” Giurgiu, dat ºi el afarã de cei care-l puseserã, dar pentru incompetenþã, a fost numit un politician sutã la sutã: Sassu. Cei trei ani pe care i-a petrecut la cârma TVR s-au caracterizat printr-o evidentã recâºtigare de audienþã ºi de încredere. Dar din partea publicului, nu ºi din aceea a unor lideri politici. Semnalul dat de Bãsescu a fost transpus în practicã de majoritatea parlamentarã, care a transformat raportul de activitate, dintr-un indice calitativ într-unul coercitiv ºi urmeazã sã se instaleze o nouã conducere. Una care sã gãseascã fireascã cererea lui Boc de a fi prezent, la ore de vârf, oridecâteori are chef, în faþa „românilor”, pentru a-i informa cum se sacrificã clasa politicã conducãtoare pentru binele lor.
Din acest moment televiziunea publicã se depolitizeazã de cei care au politizat-o ºi se repolitizeazã de cãtre cei care refuzã politizarea.