Marţi seară, Antena 1 a prezentat un film de excepţie: "Sub foc". Un film despre Dictatură, despre Revoluţie, despre Adevăr, dar mai ales despre meseria de Ziarist. Nu ştiu dacă întâmplarea a făcut să-l vedem acum, după ce tragica moarte a ziaristului de la Moscova aduce din nou în prim-plan riscurile practicării cinstite a unei meserii în care nu-şi au locul jumătăţile de măsură şi de adevăruri.

Nu însă la gazetărie aş vrea să mă refer în aceste rânduri, ci la televiziune. La modul de a aborda televiziunea în economia de piaţă. Antena 1, post privat şi supus presiunilor financiare inerente unei asemenea întreprinderi, ne-a mai oferit, duminică seara, un alt film de excepţie: "A fost odată în America". Săptămânal, "unicul canal de film şi ştiri" ne prezintă câteva filme de referinţă din care nu numai cinefilul, dar şi spectatorul de rând îşi poate construi un eşafodaj de cultură, marcat de repere cunoscute şi recunoscute ale celei de-a 7-a arte. Paradoxal, sunt încă puţine filmele "comerciale" pe acest canal care există pe banii săi.
Le găsim însă cu duiumul pe postul naţional, care funcţionează pe banii noştri. Toate deşeurile şi subprodusele cinematografiei mondiale, achiziţionate "la metru" de societăţi isteţe care-şi cumpără astfel pfrofitabili timpi de publicitate, se revarsă asupra naţiunii într-un şuvoi de incultură ale cărui efecte nu vor întârzia să se vadă.

O contradicţie în termeni? Nu. Una de estetică si de etică, în ultimă instanţă.