Să mai zăbovim preț de un "punct pe y" asupra sondajului IMAS dinaintea sărbătorilor. Și anume la capitolele dedicate încrederii în personalitățile publice și a notorietății acestora. De regulă, lectura rapidă a sondajelor duce la confuzii ce provin din nediscriminarea celor două categorii: să inspiri încredere e una, iar să fii notoriu, cunoscut e alta. Gradul de notorietate poate fi foarte mare, iar încrederea foarte mică. Și viceversa. Ce ne propun autorii sondajului întru definirea celor două noțiuni: 11 nume de politicieni. Și din arcul puterii și din Opoziție. Când spun "arcul puterii", mă gândesc la coaliția pe care PSD-ul o formează cu PUR și UDMR, cu toate tendințele individualiste ale acestora. Un Dan Voiculescu, de pildă, veșnic având de reproșat acționarilor majoritari ciocoismul comportamental față de minoritari, poate fi cu greu definit ca om al Puterii, după cum Ciorbea, la cârma unui partid ieșit de pe orbita parlamentară, nu prea poate fi arondat Opoziției. Plutonul Puterii este reprezentat de președintele Iliescu - cu o notorietate maximă, de 99% și cu 50,8 aprecieri pozitive, de Adrian Năstase, și el cu o notorietate tinzând spre maxim (98,2%) dar cu cel mai bun procent de aprecieri pozitive (56,2%), eternul outsider Geoană, mai puțin notoriu (84%) dar cu un coeficient de încredere apropiat de al președintelui, și de doi nimeriți: senatorul Păunescu - mai puțin notoriu decât te-ai aștepta (91,2%), creditat cu prea puțină încredere (24,6%) și privatizatorul Mușetescu, nici cunoscut (51,45) și deloc crezut (5,1%). Opoziția formează un bloc compact, cu coeficienți de notorietate între 92,8% (Stolojan), 93,5% (Băsescu) și 96,6% (Vadim) dar cu cote diferite la încredere - de la puțin (Vadim - 21,4%), la mediu (Stolojan - 33,8%) și până la mulțumitor (Băsescu - 44,5%). Mai nou sosit în câmpul bătăliilor politice, Voiculescu (proprietarul PUR-ului) are o notorietate remarcabilă (56%) dar se bucură de doar ceva mai multă încredere decât Mușetescu (9,3%). Marko Bela, în schimb, are o bună notorietate (86,1%), iar încredere atâta cât e nevoie să-și facă treaba (12,8%). Este, bineînțeles un clasament pentru care nu se poate băga mâna în foc. Mai degrabă un exercițiu menit să sugereze cum se mișcă, în sus și în jos, aprecierile publicului, în funcție de baletul cotidian al actorilor politici. |