Inundaţiile şi efectele lor relevă un adevăr trist şi îngrijorător: cât de puţin aptă este România profundă pentru schimbările pe care le implică integrarea europeană.
Imaginile pe care ni le aduc în case televiziunile nici măcar n-au nevoie de comentariile 'domnişoarelor rujate şi coafate', acuzate de la cel mai înalt nivel că isterizează naţia. Ele vorbesc prin ele însele despre sărăcia şi condiţia aproape medievală de a trăi a celor pe care Dumnezeu i-a ales să plătească pentru păcatele noastre ale tuturor. Deznădejdea în faţa casei de hirpici dizolvată de şuvoaie, casă în care au trăit şi ei şi moşii lor de până a nu ştiu câta spiţă nu este egalată decât cea produsă de moartea - şi ea dramatică - a orătăniilor din curte, a caprei sau a vacii din ogradă. Pentru că ele reprezintă resursa existenţială a ţăranului român în secolul XXI! Gospodăria de tip autarhic, în care femeia pune pe masă ouăle, laptele şi brânza, alături de zarzavaturile din grădina de pe lângă casă, vădeşte totala ruptură de sistem. Ţăranul român trăieşte de secole liberal, prin sine însuşi, democraţia sa manifestându-se în special prin punerea pe acelaşi nivel cu el a animalelor fără de care ştie că n-ar putea supravieţui. O adevărată devoţiune 'aliată' practicată în stilul lui 'mr. Jourdain', ţăranul făcând politică fără să o ştie. El nu participă decât într-o măsură insignifiantă la schimbul de valori de pe piaţa liberă pentru că n-are cu ce. Ceea ce produce abia-i ajunge lui, iar dacă reişeşte să vândă ceva, atunci pune banul la ciorap, imun la inflaţie şi devalorizare, cu spaima seculară, ascunsă în străfundul sufletului, că poate vin vremuri mai grele.
Iată de ce cred că isteria acuzată de preşedinte este în bună parte justificată. Cum vor supravieţui aceşti oamneni în absenţa resurselor lor tradiţionale? Ce subsidie sau compensaţie le poate înlocui vaca, găinile sau porcul? Cum să-şi refacă sau să-şi facă o casă care a fost rezultatul contribuţiei migăloase a câtorva generaţii? Prin el însuşi? Exclus!
Cred, de aceea, că dacă cei care ne conduc au şi altceva în minte şi în suflet decât dorinţa de a pune mâna pe cât mai multă putere, ar trebui să se întoarcă cu adevărat cu faţa spre acest popor necăjit şi disperat şi să potrivească în aşa fel bugetul şi legile încât fiecare să-şi poată primi înapoi vaca, găinile şi porcul. Acestea şi nu banii, vechi sau noi, sau promisiunile mereu aceleaşi, le vor permite să supravieţuiască trecând peste această încercare nemeritată.