Dacã ar fi sã ne luãm dupã preºedintele Diaconescu, „Delegaþia Permanentã” consu- matã la sfârºitul sãptãmânii trecute a fost de naturã sã întãreascã partidul. E un mod de a privi lucrurile. Dacã m-ar întreba cineva, aº spune cã delegaþia - ºi deciziile luate cu acest prilej - nici nu a întãrit partidul ºi nici nu l-au slãbit mai mult decât îl slãbiserã acþiunile de gherilã ale grupului de la Braºov ºi reacþiile grupãrii talibane de la Bucureºti. Singurul merit al delegaþiei este de a fi clarificat relaþia partidului cu tendinþele de reformare - ºi de reformulare - manifestate de "aripa Vasile". Aproape tot ceea ce s-a întâmplat corespunde unei logici elementare: radicalii au învins, pentru cã au fost mai numeroºi ºi pentru cã au fost mai deciºi în a-ºi apãra privilegiile. Partizanii lui Vasile s-au alãturat acestuia doar în momentul în care au constatat cã nu mai au nici o ºansã - nici la posturile de conducere ºi nici pe viitoarele liste electorale. Radu Vasile s-a lãmurit, dupã zece ani, cã a fost un „corp strãin" în interiorul acestui partid, lucru resimþit cu acuitatea specificã de „psihologi" de tipul lui Opriº. Chiar ºi printre cei rãmaºi s-a produs o departajare clarã, între fundamentaliºtii de pe linia Galbeni - Opriº - Mureºan ºi moderaþii din aripa Dudu Ionescu - Spineanu - Marga (demisia acestuia din urmã datorându-se, în proporþie de 99 la sutã, excluderii sale din structurile de conducere). Marea bãtãlie a acestei Delegaþii s-a dat pentru postul de prim-vice-preºedinte, de unde va pleca urmaºul lui Diaconescu. A fost, practic, o disputã între „puºculiþelc" partidului, confruntându-se banii strânºi de Mureºan din distribuþia þigãrilor autohtone ºi din privatizarea IAS-urilor, cu cei adunaþi de Radu Sârbu din operaþiunile ,,secrete" ale FPS-uIui. Decizia în favoarea lui Mureºan a venit ºi ca o reacþie a structurilor de partid faþã de intenþia preºedintelui Constantinescu de a-ºi impune propriul sãu om.
Ar mai fi câteva lucruri de spus despre consecinþe.
Prima îmi pare a fi aceea a realizãrii' unui nou pol de centru-dreapta, în jurul lui Vasile nefiind exclus sã se adune ºi alþi nemulþumiþi latenþi (Turianu, Pruteanu, Ticu Dumitrescu). Cea de-a doua mi se pare a fi trecerea clarã în linia a doua a demnitarilor partidului. Iar a treia - ºi cea mai gravã – este modificarea raportului de forþe din interiorul Convenþiei. Trecut deja de faza sciziunilor ºi rãzmeriþelor, PNL-ul, în care generaþia de mijloc a lui Stoica a pus, practic, mâna pe putere, nu va întârzia sã forþeze o rediscutare ºi o redimensionare a raporturilor dintre cele douã partide, inclusiv pe viitoarele liste electorale.