S-a încheiat - pentru noi - ºi frumoasa iluzie cã fotbalul ne poate face mai buni decât suntem. ªi-aºa, accesul în sferturi marcheazã vârful nostru absolut de performanþã în Campionatul European, egalând practic succesul din '94, de la Mondiale, când ne-am aflat, de asemenea, printre primii opt. Desigur, prima întrebare pe care ne-o putem pune este dacã fotbalul românesc, în ansamblul sãu, justificã o atare poziþie? O justificã, cred, deocamdatã, doar printr-o galerie de jucãtori de excepþie, rodaþi prin campionatele strãine ºi nicidecum prin calitatea campionatului intern. Cred de asemenea, cã ºansa de la aceastã ediþie ar fi putut fi mai mare dacã n-am fi rãmas prizonierii unei mentalitãþi care face o interesantã legãturã între fotbal ºi mediul politic. Hagi, care rãmâne, incontestabil, cel mai important jucãtor din istoria fotbalului românesc, ne-a oferit ºi temeiul acestei legãturi. Om de profund bun-simþ, el a intenþionat sã se retragã de la naþionalã în urmã cu mai bine de un an. I-au sãrit în cap, în primul rând ziariºtii, ºi readucerea sa, aproape cu forþa, la prima echipa a fost consideratã o mare victorie. Împotriva lui Hagi - cred, cu riscul de a se considera cã fluier în bisericã. Prestaþia sa beneluxezã nu l-a onorat. S-a vãzut cã este obosit, cã rezistenþa sa a ajuns la limitã, iar cele patru cartonaºe în doar trei meciuri (ºi acestea incomplete) l-au scos din schemã fãrã glorie. Hagi nu avea nevoie de aºa ceva. Nu merita aºa ceva. Dacã ne-am fi dat seama mai din vreme cã nici um lucru cu adevãrat nou nu se poate construi pe temelii vechi. Paradoxul acestei situaþii ne-a fost arãtat chiar de cãtre meciul în care Hagi, alãturi de alþi câþiva veterani, a lipsit ºi în care tinerii au putut sã zburde, necomplexaþi, bãtându-i pe englezi.
Cam la fel stãm ºi în.politicã, unde câþiva veterani, obosiþi ºi lehamisiþi, rãmân în terenul în care noile voci nu se pot afirma. ªi nici o nouã politicã. Din pãcate, cu o astfel de naþionalã nu avem nici mãcar ºansa din fotbal, de a ne califica prin U.E. sau prin NATO, sau mãcar de a ne trimite niºte jucãtori prin „echipele" internaþionale...