Din tot ce-au nãscocit minþile finanþiºtilor în disperata lor cãutare de bani pentru buget, impozitul pe pensie mi se pare a fi ideea cea mai odioasã. Iar faptul cã lui Mugur Isãrescu îi revine meritul aplicãrii, îi completeazã biografia cu un apendice pe care va avea suficiente prilejuri sã-l regrete ºi de care ã-i fie jenã. Afirm acest lucru pentru un motiv foarte simplu: justificarea formalã ca "orice venit trebuie impozitat" este falsã ºi ticãloasã. Pensia nu este venit. Pensia este un mijloc de supravieþuire pe care statul, care trage pe omul bun de muncã, cât poate, o oferã cu falsã generozitate când acesta nu prea mai e bun de nimic. Pentru pensia pe care o primeºte câþiva ani, omul plãteºte cu vârf ºi îndesat o viaþã. În aceste condiþii statul se dedã la o crasã ilegalitate: impozitarea, de douã ori, a aceluiaºi venit! Evident cã s-au gãsit niºte minþi luminate care sã dea caracter de clasã acestei ilegalitãþi: cicã ar fi impozitaþi doar "chiaburii", cei cu pensii de peste douã milioane! Dar, bine: aceºtia au pensiile pe care le au pentru cã au plãtit înzecit impozitul pe salariu, lipsindu-se în mod corect, în perioada de activitate, de venituri pe care le-ar fi putut dobândi pe câi neimpozabile. Dar - cum se întâmplã de regulã la noi - acum plãtesc pentru vina de a fi fost corecþi. A doua ticãloºie este sã consideri o pensie de douã milioane ca un lux. Aº vrea sa-l vãd pe dl Remº - sau chiar pe dl Isãrescu - aºteptând sã-i vinã pensia de douã milioane, din care vor trebui sã-i lase unui Remeº sau Isãrescu viitor, vreo 150.000 de lei. Bãtaia de joc n-are limite, iar neruºinarea devine mod de comportament atunci când cei care fac legea habar n-au de cum trãieºte omul de rând - cel pe spinarea cãruia ei fac politicã ºi-ºi asumã rolul de apãrãtori ai intereselor majoritãþii. O majoritate mult prea rãbdãtoare. |