Mai mult ca oricând, actualele dezbateri pe marginea bugetului reprezintă o împărţire a sărăciei. Sau a speranţelor. Pentru că ceea ce se negociază între partenerii de discuţie este o ficţiune, o proiecţie pentru care nimeni nu poate da garanţii.

Deci, guvernul porneşte de la o predicţie: în 2010 vom avea intrări de “cam atât”, din care doar vreo câteva capitole au oarece concreteţe. Şi acestea sunt impozitele pe salarii şi feluritele taxe şi accize pe benzină, tutun şi alcool. Restul sunt poezie. Nimeni nu poate şti cum se va comporta economia în ansamblul său, mai ales în condiţiile în care creşterea nu e stimulată în niciun fel (ba din contra: apar noi biruri), iar cheltuielile legate de funcţionarea unui aparat administrativ superdimensionat cresc exponenţial cu întârzierea reformării şi reajustării sale. Aşa încât discuţiile care se poartă sunt teoretice, atâta timp cât necesităţile continuă să fie mai practice şi mai numeroase decât clarificările.

Ce observăm, chiar în acest context? Că pe fondul unei austerităţi mai mult decât necesare, corecţiile sunt, practic, de neidentificat. Majoritatea ministerelor primesc cam aceiaşi bani ca anul trecut, dacă nu mai mult. “Campion” este ministerul Muncii, unde banii mai mulţi pe care-i primeşte înseamnă că povara asistenţei va apăsa tot mai greu asupra bugetului şi a resurselor sale teoretice. Creşterile scandaloase vin însă din zona serviciilor secrete, unde banii alocaţi nu vor rezolva niciun fel de probleme generale. Ei vor fi îngropaţi în tehnologie şi cu salariiile personalului a căror relevanţă este aproape de neobservat pentru simplul cetăţean. Serviciile continuă să fie “jucăriile” celor de la putere, unicii beneficiari ai tehnologiilor performante ale acestora, mai ales în condiţiile în care România nu mai are de făcut faţă ameninţărilor tradiţionale, fiind protejată de sistemul de angajamente şi de securitatea colectivă a instituţiilor comunitare.

Ce semn mai clar că acest buget a fost conceput ca unul de împărţeală a sărăciei, decât ca unul care să producă banii de împărţit, decât faptul că în actuala structură guvernamentală nu şi-a mai găsit locul de sine stătător, un minister dedicat mediului de afaceri şi stimulării acestuia? Pitit printre granzii energetici, departamentul pentru IMM-uri pare destinat doar priveghiului celor dispăruţi prin efect forfetar.