Mai mult ca oricând, actualele dezbateri pe marginea bugetului reprezintã o împãrþire a sãrãciei. Sau a speranþelor. Pentru cã ceea ce se negociazã între partenerii de discuþie este o ficþiune, o proiecþie pentru care nimeni nu poate da garanþii.
Deci, guvernul porneºte de la o predicþie: în 2010 vom avea intrãri de “cam atât”, din care doar vreo câteva capitole au oarece concreteþe. ªi acestea sunt impozitele pe salarii ºi feluritele taxe ºi accize pe benzinã, tutun ºi alcool. Restul sunt poezie. Nimeni nu poate ºti cum se va comporta economia în ansamblul sãu, mai ales în condiþiile în care creºterea nu e stimulatã în niciun fel (ba din contra: apar noi biruri), iar cheltuielile legate de funcþionarea unui aparat administrativ superdimensionat cresc exponenþial cu întârzierea reformãrii ºi reajustãrii sale. Aºa încât discuþiile care se poartã sunt teoretice, atâta timp cât necesitãþile continuã sã fie mai practice ºi mai numeroase decât clarificãrile.
Ce observãm, chiar în acest context? Cã pe fondul unei austeritãþi mai mult decât necesare, corecþiile sunt, practic, de neidentificat. Majoritatea ministerelor primesc cam aceiaºi bani ca anul trecut, dacã nu mai mult. “Campion” este ministerul Muncii, unde banii mai mulþi pe care-i primeºte înseamnã cã povara asistenþei va apãsa tot mai greu asupra bugetului ºi a resurselor sale teoretice. Creºterile scandaloase vin însã din zona serviciilor secrete, unde banii alocaþi nu vor rezolva niciun fel de probleme generale. Ei vor fi îngropaþi în tehnologie ºi cu salariiile personalului a cãror relevanþã este aproape de neobservat pentru simplul cetãþean. Serviciile continuã sã fie “jucãriile” celor de la putere, unicii beneficiari ai tehnologiilor performante ale acestora, mai ales în condiþiile în care România nu mai are de fãcut faþã ameninþãrilor tradiþionale, fiind protejatã de sistemul de angajamente ºi de securitatea colectivã a instituþiilor comunitare.
Ce semn mai clar cã acest buget a fost conceput ca unul de împãrþealã a sãrãciei, decât ca unul care sã producã banii de împãrþit, decât faptul cã în actuala structurã guvernamentalã nu ºi-a mai gãsit locul de sine stãtãtor, un minister dedicat mediului de afaceri ºi stimulãrii acestuia? Pitit printre granzii energetici, departamentul pentru IMM-uri pare destinat doar priveghiului celor dispãruþi prin efect forfetar.